Locanta Jaristea

Jaristea Kerei Calita

„Pe vechea Cale a Craiovei, drum tradițional al balcanicilor, s-a ivit un "stabiliment gastronomic artistico – literar", locanta "Jariștea" stăpânită – spre fericirea ochilor, minții și papilelor gustative ale celor care binemerită – de Kera Calița alias Aurora Nicolau. Și iată că generoasa everghetă ne oferă acum, împreună cu Horia Pană, un manual academic al deliciilor balcanice pe care Domniile lor le știu dintr-o tradiție venerabilă. Zacuscă și țâri- care amintesc evident de o pagină caragialiană-, musacaua și tocana de sepie, sarmalele arnăuțești și mititeii Păstorel, arpagicul de Stambul și fasolea bătută mânăstirește, mărgelele hărăpești și dulceața de curmale fac parte dintr-o listă care te face să știi că neuitarea poate purta un nume: Jariștea Kerei Calița. „
20 noiembrie 2016 – S-au implinit 25 de ani de traire a Jaristei.

Academician Răzvan Theodorescu

Lex

Teatrul de revista de fiecare seara este gratis pentru orice pasitor de pretutindeni si chiar stapana casei, Kera Calita se produce pe scena vietii ei.

Locanta Jaristea, ofera gratis cate o placinta de mere sau dovleac pentru fiecare cocoana si cate o tuica batrana pentru fiecare boier. Nu mai spunem ca merele coapte, simbolul Jaristei de un sfert de veac, painea cea de toate zilele sunt gratis.

Orfevariile (tablalele, sfesnicele, fructierele), mobilierul si umbrele boierilor vechi, pastreaza amintirea crasmelor de demult, unde protipendada gourmee iubea gastronomia si teatrul.

Carciumile Bucurestilor
Minunile culinare ale Romaniei
Nunti neasemuit de frumoase

Hagemonicul  Jaristei

Cei ce mai au inca amintirea Arnotenilor lui Mateiu Caragiale isi indrepta astazi pasii spre Jaristea locanta, in umbra manastirii Antim Ivrianul.
Aici mancarurile Fanarului si retepturile Balkaniei, trecute prin furcile frantuzesti isi astepta clientii de toata mana, boieri in functii la divan sau scapatati si iesiti de la beciu mai an, poporeni cu stare au fara, unde plata se face la fel, dupa putinta pungilor sparte de revolutii si campanii.
Serbarile noptii incep cu viori, tambale sau armonici si se termina tarziu in noapte dupa ce artisti adusi de pe marile scene ale capitalei si-au incheiat prestatia, cantareti de opera, sansonetisti, tarafuri si dansatori de cabaret.
Si totul se afla sub mana de fier in manuse de catifea parfumata a stapanei, dumneaei Kera Calita. In noptile cu luna, se aud prin patosul jocului actoricesc sustinut cu pasiune de insasi domnia sa faptele voievozilor, plansul domnitelor sau nevointele sfiintilor romani.

 

 

Spectacolul Kerei Calita

Balul Kerei Calita de fiecare seara, lasat de Atoateziditorul se deschide cu vioara, regina capelmaestru-lui Marius Leau, cunoscut ca doctorul sufletelor.

Alaturi, sotia lui legiuita, diva Operetei Romane, Ligia Duna ce lucreaza spiritele clientilor cu vocea ei preasublima.

Darul unic in lumea carciumilor cu marire este chiar stapana casei Kera Calita, ce spune istorii levantine scrise de dansa insasi, si de scriitorul oficial al casei Horia Pana, stranepot de Caragiale. Asa se intampla de 25 de ani, tine cronica Bucurestilor la zi si umple tipsiile de argint pe asta lume miscatoare cu stralucitoare feluri de mancare, rupte din mierea si laptele pamantului.

 

Povestea Jariștei la răspântia vremurilor

( table din istoria Bucurestilor )

Primii istorici ai urbei nu pomenesc nimic despre mahalaua dintre Patriarhie și mânastirea Antim, nici Iosif Genilie, nici Alexandru Pelimon.   Abia Alexandru Papazoglu publică si un plan al orașului (mult dupa primul plan al maiorului Barroczyn), dar mult mai cunoscut și vorbește despre Calea Craiovei. Se știe însă din legendele transmise din veac în veac de Hanul lui kir Nicola; descărcau aici rachierii și podgorenii butiile pline aduse sub pulpana nopții, ocolind aciza agiei de la barieră, la biserica Bărbătescu vechi, de altfel, cea mai veche biserică din oraș rămasă in picioare, unde slujbele se țin și in zilele de azi.

Fundațiile hanului s-au găsit la săpăturile din urmă pentru noi clădiri, se pare ca vechiul han și-a dat sfârșitul sub focul pus de neferii lui Chehaia-bey , spre nimicirea locului de adăpost pentru licorile necredincioșilor.

Calea Craiovei, botezată după Răzbelul de Independentă Calea Rahovei, și-a continuat viața fabuloasă și plină de mișcare, prăvăliile de negoțiu se înșirau una după alta, de la Dâmbovita, unde prima magherniță era contoarul lui Cilibi Moise, până hăt încolo, spre zările Alexandriei, alături de maidanul hanului ars, cârciumile prosperau și înfloreau. Până la demolările din urmă, datorate abstinentului secretar general și președinte al țării se afla vestita cârciumă zahana Bumbești, cu numele datorat șantierului tineretului comunist de la Bumbesti-Livezeni .

Aici aduceau parlagii abatorului ascunse in pantalonii strânși pe glezne ficați, rinichi, momițe, inimi din șeptelul dus la sacrificiu. La mese se întindeau largi tablale cu ce frigea grătarul și găleti pline cu ghiață unde vinul prost își schimba încet culoarea, vin după punga săraca a clientilor, veselie cât se poate, parcă înviaseră vremurile vechi ale grădinei Suzana pe 11 Iunie, astăzi dispărută sub un fățos blohhaus de secol XXI.

Un mic stabiliment, rămas în furia demolărilor, a rezistat tuturor vitregiilor, bătrânii cartierului îi spuneau Cârciuma lu Getuța, pe firmă însă scria „Restaorantul Jariștea”, această femeie trupeșă, trecută de prima tinerețe, trăgea puțin un picior precum un adevărat doctor Schlepfuss balcanic, avea în galantar de dimineața 2-3 sticle de vin și 1-2 sticle de țuică, băuturi falsificate din industria corporatistă. Veneau atotștiitorii bătrâni ai cartierului, se cinsteau și când stocul lichid se termina, Getuța, târându-și imperceptibil piciorul, închidea cârciuma și pleca acasă.

Soarele a răsărit după ce capitalismul tulbure de drumul mare a ieșit pe lumină. Un anume Nicolau, poate urmaș al vechiului kir Nicola, a făcut ce-a făcut, a luat bani din bancă amanetându-și casa, a cerut ajutor neamurilor, căci se trăgea dintr-un neam cu cimotii multe, și izbuti a devenii proprietar peste stabiliment. Oameni hotărâti și muncitori au dat o nouă față locului. Încet încet vechiul han parcă a renăscut, peste vechile fundații acoperite de moțul curcanului și tufani de soc s-a construit Grădina Jariștea.

Condițiile contractului nu permiteau schimbarea numelui, dar și-a zis in barbă proprietarul „Nu-i nimic, voi schimba numele în renumeși așa a și fost. Și nu după multă vreme duhul s-a întins peste urbe, primii, desigur au dibuit cărarea artiștii de toate rangurile, însetați de parfumul vremurilor duse si numai puțin si toate teatrele Bucureștului își serbau triumfurile numai aici . Mai toți oamenii de litere ai Bucureștilor se lăsau mângâiați de zefirul serii, uitându-și disputele in acordurile tarafului, Adrian Păunescu sau Radu Gabrea erau doar locuitori ai polisului, ascultau clătinând din cap mângâindu-și bărbile înca negre vechile cântece de dor și alean, se produceau și ei însetați după vechile istorii, de cei mai știuți lăutari ai târgului, se băteau artiștii să fie parte a Filarmonicii Jariștea, Nelu Ploieșteanu, Andrei Mihalache, Panseluța Fieraru, Maria Buză. Chiar și diaconul Anghelina alături de Horia Pană, țârcovnicul de la Sfântul Nicolae din Prund poposeau ades, chiar prea ades, la loc de hodină și desfătare. Vestiți caizi ai lumii subterane apăreau noaptea aducându-și ciracii, călcau pragul purtându-se potolit si cuvincios, intrau astfel în lume, frică le era de interdicție.

Dar stabilimentul și-a căpătat adevărata viată abia după ce propităreasa, adică dumneaiei kera Calita, pre numele sau din actele de stare civilă Aurora Nicolau, și-a luat inima-n dinți și a urcat pe scenă, alături de tocmiți artiști. Încet- încet, poveștile din istoria Bucureștilor, colecțiile de artă ale casei, vinul bun și mâncărurile întocmite cu simțire i-au construit renumele de locanta gastronomico-literară a cetații dâmbovițene, singura de altfel.

Si cum granițele se desfacuseră, limbile pământului se amestecau aici seară de seară, de se umpluse de parale paznicul de la intrare, numai lăsând doritorii fără anunțare dinainte sa-și gasească singuri un scaun in feeria nopții.

Slujbașii cârmuirii își aduceau oficialii oaspeți să vadă, să se scufunde în adevărata viață culturală a Bucureștilor, suflare de început abia încropită.Mai toți președinții și generalii sau artiștii mapamondului, pășitori prin Bucureștii ieșiți din negura bolșevismului, și-au petrecut măcar o noapte la suszisa locantă, mai toți devenindu-i prieteni constanți. Mai nou, se aude prin târg, cum că dumneaiei kera Calița, lăsând sfiala la o parte, la cererea publicului plătitor, a trimis la tipar o carte, Bucătăria Balkaniei, cu feliurile dragi inimii sale, carte scrisa împreuna cu târcovnicul de la Sfântul Nicolae, căci pricepute sunt fețele bisericești la cele ale pântecului…

Povestea a continuat, vor fi dezvăluite intr-o tablă următoare…..

Horia Pană

Vezi mai mult

Bas-bucatar Nicolas Bodislav

Inca din vremurea invataturii, cand „mesele” restaurantelor se socoteau dupa codul frantuzesc, in anul 1965, Nicolas Bodislav si-a inceput greaua ucenicie la prea cunoascutul hotel restaurant „Lido”.

vezi mai mult

Kera Calita

Stapana stabilimentului de restaurant Jaristea, care daruieste soirele gastronomico-cultural-artistico de un sfert de veac, tinanad Cronica Bucurestilor la zi.

Meniuri la dispozitie

A ramas in obiceiul pamantului ca traitorii, fie ei calici, calugari, boieri, soldati, calfe, negustori, zarafi si maresali, sa se intalneasca cu diferite prilejuri: cina de afaceri, logodne, reantalniri de prietenii vechi, revederi din alta generatie, lansara de carte, simpozioane, conferinte si chiar improspatarea sufletelor ostenite.

vezi mai mult