Cartea de bucate

Istoria gastronomiei romanesti

      La curtile preacrestinului domn Constantin Brancoveanu, serbarile si ospetele si-au avut rostul lor si solii curtilor erau primiti in toate orele zilei. dar mai ales ale noptii.
Iar marele maestru de ceremonii prea-invatatul Constantin Brancoveanu, stapanea cu dulceata peste camarile si cuhniile domnesti. Era culinae perfectus, iar intre un sos si o fiertura, mai inchipuia si o para otravita la Slavitul imparat de la Stambul, sau la cel de la Beciu.
Si in lunga scurgere a 40 de ani, a strans si a izvodit retepturi din cele patru colturi ale vantului, pentru cuptoarele si chiupurile (vase vechi de gatit) Cantacuzinilor si Brancovenilor.

Si dupa datina vremii si a tarii, bucoavna cu stiinta intocmirii ciorbelor si baclavalelor, s-a lasat mostenire din neam in neam, din jupaneasa in jupaneasa. din stolnic in stolnic, iara ultimul care si-a adaugat numele pe filele  pergamentului – librarul Visarion, a rostuit-o cu umilinta in dulapurile Bibliotecii Academiei Romane.
Acolo a gasit-o Constantin Bacalbasa, si sub coperta „1001 feluri de mancare”, a impins-o din nou in lumea paganeasca la anul 1935.
Si cartea este in toate starile, si in fiecare casa isi are loc printre oale, tepuse si tigai si este lasata intodeauna mostenire de la mama la fiica,
Aceasta-i povestea adevarata, si asa se face ca toate asezamintele romanilor, pregatesc bucatele ca  la cuhniile Brancoveanului.