Predoslovenie

Poate inaintea oamenilor, locurile isi au un destin al lor, menire ce si-o revendica  spre implinire de-a lungul veacurilor.
Intr-un  colt din Cetatea Dambovitei, crucea strazii Poiana Florilor, inca din secolul al XVII-lea se pomenea un caravanserai  pe drumul beilor, hanul unui anume Kir Nicola: Cladirile le s-au naruit si alte ziduri s-au rostuit, cine sa le mai stie numele . dar noi, cei mai de incoace, avutaram stiinta de carciuma Bumbestilor de barul „ de-a-mpicerele ” Jaristea, ce imparteau inteleptilor  cartierului tainul zilnic de taifas.
Si au  trecut peste oras invazii de osti straine si revolte adevarate sau revolutii contrafacute, precum vinurile Vrancei.
Dupa ultimul tumult, stabilimentul pastrandu-si numele, se procopseste  cu stapanire noua, intra sub mana familiei Nicolau, posibil os din  vechiul Kir Nicola. Cine mai poate stii?!
Anii nebuni s-au scurs cu folos, cu munca si pricepere, inca destula  osanza adunatu-s-a la banci sau in sipeturi.

De-acum, batrana locanta Jaristea a roit un pui in Piata Romana,  Jaistea Bistro, si lucrurile nu par a se opri aici.

Se vorbeste, cu mare taina si fereala, de alte doua posibile vlastare . Asa sa fie!

Dupa cum se vede, vechiul ciolan s-a intins potopind  precum hreanul, dar, bastina sa, se stie, se afla pe Podul si aici va ramane in veci, intre targovetii ce care i-au fost la nevoi si necazuri.

Cartea de fata, precum orice carte, este un document, un document  sociologic ce infatiseaza incrementia procesului prin marturii ale procedeelor de fiintare, adica carti de meniuri, anunturi, poze  si alte socotinte. Autorii o spera macar a fi trebuitoare vreunei  note de subsol in cronica zilelor noastre, ce poate acum se scrie in vreo  vreo mansarda friguroasa de cel tanar cu plete unduioase si  imblanit ce are socotinta continuarii „Bucurestilor de alta- truda concitadinului nostru Constantin Bacalbasa.

Horia Pana