Craciunul lui Rigas

In anul acela, omatul se scoborase mai degraba din munti Tesaliei.

In casele oierilor valahi, din Velestino, colacii Craciunului isi incepeau sfanta lor viata de jertfa.
Glasuri subtirele rasunau pe sub cetini:
Colinde,
Melinde,
Zavala,
Cundilala,
Da-mi tetea colacul,
Sa il fac felii-felii,
Sa il pun pe o tipsie,
Sa-l manac la Stamarie.

Numai tanarul Rigas se grabea urcand spre Olimp, in ziua de Craciun isi gasise ursita:

cu mainile goale fransese grumazul ienicerului  din Velestino, si doar fusese dreptul sau sa-si apere fata lui promisa din pruncie. Si acolo in munte, a dus viata grea a Olimpiotilor armatoli,  doar la poale, in sate, fetele la fantana incepusera a-i zice balada:

Tara-ntreaga colinda,

Si in lira lui canta,

Lira lui trei corzi avea,

Crezul, Lupta, Patria