LUCA

 

În zilele lunii Hyper-beraiteos a venit pre lume, in Antiohia Siriei, un băiat ce s-a numit dc către părinţii săi Luca.

Din anii copilăriei, dragostea de învăţătură 1-a îndreptat spre meşteşugul doftoricesc, deprinzând de tănăr limbile învăţăturilor vremii sale: elina, armaicaa, siriaca şi limba sacră a Egipetului, dar, mai presus de orice, tânărului Luca îi plăceau culorile, orice perete alb ieşit în cale era prilej pentru truda zugravului. Pre drumurile Palestinei şi-a găsit chemarea.

Ca un trăsnet a lovit învăţătura Domnului llsus Christos, transfigurându-l într-unul dintre apostoli; „După aceea Domnul a rânduit alți 70 de ucenici și   i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile şt in toate locurile, pe unde avea să treacă El…”

Pre drumul spre Emaus,  lui şi fericitului Cleopa, Cel înviat din morți, li s-a arătat, îmbărbătându-i: „Eu sunt calea, adevărul şt viața!”

Şi-a urmat drumul prin toate cătunele Beotiei, împrăştiind cuvântul Domnului vreme de cinsprezece ani.

Ostenit, a făcut popas, trecând în scris cele văzute şi auzite demult în ţara Palestinei, în cartea sfântă numită de urmaşi „Evan­ghelia după Luca”

Peregrin, a bătut Roma Apostolului Petru şi mult a fost iubit de apostolul romanilor, Sfântul Pavel.

A trecut în Libia şi în Țara Eghipetului şi s-a înălţat la Dom­nul în ţinutul Tebaidei împovărat de ani opt zeci. Oasele sfinte şi-au găsit odihnă ia biserica Sfinţilor Apostoli din slăvita cetate a Constantinopolului.

A lăsat în urma sa Cartea Sfântă şi câteva din mărturiile darului său cel tainic, zugrăvite pre scândura chipul Sfintei Fecioare cu pruncul în braţe, înfăţişarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi altele, risipite prin lume, astăzi cătate cu sârg de bogaţi şi săraci, icoane ale bisericilor răsăritului.

A fost cel ce a dat sarea Ortodoxiei.

Orice copil ce-i împărtăşeşte numele va avea parte de darul cel tainic, zugrăveala pe scândură şi pre părete.

Aşa lăsat-a Sfântul Luca datina pentru copiii Romei!