Ultimele noutati ale spectacolului

În „vremuri iuți și grele” cum zice cronicarul, voi ați oftat și ați cântat cu dibla, cu dairaua, cu naiul, cu cobza și vioara, voi, scripcari de altădată ați măiestrit și-ați „ciripit” în stih de fericire la fețe boierești și „mândre cununii”, ați nuntit de ducă, învoială și iubire. Voi, neștiuți lăutari, v-ați întrecut cu Anton Pann cel isteț, ați învățat de la Liszt cel vestit, ați învârtit „Ciocârlia” de se aude și azi până la stele, ați înconjurat pământul cu „Hora-stacatto”, ați cântat și când ați avut poftă și când nu ați avut. „De-a fost zaiafet de boieri și jupânese, ați învățat să cântați turcește ori grecește, ori franțuzește, de-a fost bal la Slătineanu și la Bossel pentru protipendadă, tu le-ai zis pe strune, valsul, polca, galopul, mazurca și cadrilul – ba și menuetul, dacă a fost nevoie, iar păcatele meseriei ți-au scrântit degetele și arcușul cu charlestonul, swingul, tangoul, foxul, rumba, samba, mambo, cia-ciaua – până și rock-and-rollul – de care te-ai lecuit repede!” La cârciumile de odinioară ați încântat mușterii cu hora, sârba, cu chindia, cu zaralia, cu bătuta și galaonul, ați desfăcut sufletul bucureșteanului „veselnic din hire”, cum zice cronicarul, de nu mai pot trăi oamenii la vremi de mulțumire fără voi.

 

 

 

 

 

 

 

Darul unic in lumea carciumilor cu marire este chiar stapana casei Kera Calita, ce spune istorii levantine scrise de dansa insasi, si de scriitorul oficial al casei Horia Pana, stranepot de Caragiale. Asa se intampla de 25 de ani, tine cronica Bucurestilor la zi si umple tipsiile de argint pe asta lume miscatoare cu stralucitoare feluri de mancare, rupte din mierea si laptele pamantului.

 

 

O lege a pamantului romanesc, a fost accea ca fiecare curte domneasca, curte boiereasca, mai tarziu  hanurile si carciumile  erau frumos zugravite si colorate de tarafurile lautarilor cu ochi visatori si adanci.

Taraful Jaristei se cheama „Craii de Curtea Veche”, alcatuit din:

  •  la tambal ordinele si poruncile in stanga si in dreapta sunt date de nepotul lui Faramita Lambru, Bob Lambru
  • la clarinet, cel ce ridica scena este Haralamb Chiriac plin de vapai mistuitoare
  • la acordeon, abia caftanit, jun politicos, fumega intinzand harmonicul, fara galcevi, dumnealui Rudolph Valentino
  • la contrabas, canta ca la balul regal, Robert Buica, plin de eleganta fireasca a lautarilor

 

Cantareata tarafului, se numea pe vremuri „gurista”, azi preafrumoasa santeuza a Jaristei, se cheama Gabriellee Haraza, salvatoarea sufletelor ostenite.

 

 

 

Dulceata cantecului chinuitului sau suflet de artist, Doru Tufis, purtator al melodiilor anilor ’60, ’70 , de la Romantic si Mondial, este muzica minune cu susur dintr-o fermecata poveste..

Cand ingaduie stapana casei, se produc pe scena:

 

Duetul mexican, navigheaza precum vizirii imperiilor, iar cantecele lor mexicane, sunt lacas de uitare a ceasornicelor, Dona Ana Maria Petre, cu folos sotia adzecului Alfredo Camacho sunt faimosi in miradorul Kalitei.

 

Danseaza soarele?

Danseaza marea?

Danseaza speranta?

Nu, nicidecum doar sufletele noastre se misca catinel odata cu cele 2 perechi de dansatori ce se tanguie usor precum lanurile surde de stuf, danseaza pentru iertarea pacatelor lumesti,