Poemul epic al vinului

Scritorii, artiștii, pictorii, muzeografii, doftorii adecă specialiștii tuturor timpurilor au subliniat însușirile strugurilor și atributul vinului, fiecare în genul lor, după educație, erudiție și talent.

Vinul, licoarea de ambrozie și nectar, dăruiește putere, încredere, curaj și mai ales noblețe.

S-au adus laudațium lui Dionysos, zeul viței de vie și al vinului, iar mai târziu, romanii care „trăiau” preceptul „In vino veritas”, prin Pliniu, Columella, Varon, Marțial au lăsat pagini nemurite despre istoria vinului. Unul din cei mai mari doctori ai omenirii, Hipocrate, afirma că vinul este „lucrul cel mai potrivit omului” dacă, în stare de sănătate cât și în stare de boleșniță, „este chivernisit la timpul și la locul potrivit în măsură dreaptă, după structura omului”. Aristotel, marele filozof al antichității eline, spunea că laptele este „unicul și cea mai potrivită hrană pentru copii”, dar acestora să nu li se dea vin decât după vârsta de 18 ani, deoarece le pricinuiește multe necazuri în viață.

Lereboulet scria că „ vinul bun, servit cumpătat, rămâne întotdeauna un compliment al băuturii”. Socrate considera „ să bei vinul cu înțelepcine, atât cât înveselește sufletul și întreține buna dispoziție, ca uleiul flacăra”.

Boilleau a închinat un cântec vinului „ a ști cum să bei un vin bun este o artă”, iar Baudelaire scria „ cine știe să deguste un vin bun, știe să soarbă din el picături de geniu”.

Vinul i-a inspirat pe mulți artiști din toate timpurile, din domeniul coregrafiei, al artelor plastice, dar mai ales al poeziei, pagini întregi rămânând scrise în piatră, de la Homer și Horațiu până la Eminescu, de la Goethe până la versurile lui Georg Trakl.

Poetul persan Hafiz cântă darurile date omului de către vin cu măreție:

„Fie-i binecuvântată flacăra trandafirie,

Ea-mi dă-mbujorarea sacră, rumenă de bucurie!

Mîna ce-a cules ciorchinii fie binecuvîntată,

Iar piciorul ce-l mustește, șchiop nu umble niciodată.”

Și gastronomul Alexandru Osvald Teodoreanu scrie:

„Vinul are culoarea amurgului de toamnă și mirosul grădinilor.”

„Vinul vechi e mai bun și prietenul vechi mai de preț.”

„Pământul mirosea umed a ploaie, a ciuperci, a pivniță bătrână, a vin de Cotnari, a tufănele și pelin.”

„Nici în prisacă și grădină

Și nici într-un întreg grînar

Nu e mireasmă și lumină

Ca într-un strop de Murfatlar! ”

Feteasca Neagră – „Rubinul vinurilor Romanesti”

 

Sosind  în Locanta Jariștea la ceas de seară, Princepele scenei noastre Ștefan Iordache obișnuia să comande, neapărat pe o veche tabla de argint cu toarte întoarse, o friptură de carne roșie ca patima neostoită, înecată în sosuri ticluite cu chiperuri și ciușcă iute, stropită cum se cuvine cu o carafă din licoarea rubinie a vinului de soi neaoș, numit în popor și „Poama Fetei Negre”, „Păsărească Neagră” sau „Coada rândunicii”.

Cinstitul vinaț făcea să tresalte de bucurie sufletele acelor tarabostes ai Daciei din negura cronicilor …dar o făcea cu prea multă temeinicie, așa încât temutul Burebista, întregitorul împărăției getice și marele dușman al semețului Cezar, temându-se că războinicii săi vor uita meșteșugul armelor, poruncit-a ca toate vițele de Fetească Neagră din întinderea stăpânirii sale să fie degrabă pârjolite. Har lui Zamolxis, a sa poruncă nu a fost ascultată de toată suflarea podgorenilor de demult, așa încât azi,  umili urmași ai luptătorilor daci, noi încă ne mai putem bucura de nobila băutură, cu tușe de gust părelnic amintind de coacăze negre, mure sau prune uscate! Și chiar de scorțișoară, după învechirea în butii de stejar încercuite cu fierul înroșit de sânge al săbiilor luptătorilor ce plecau în aprige bătălii sub stindardul capului de lup cu trup de șarpe…

Acest vin binecuvântat se potrivește cu o samă de alese minunății  în cuhnii pe talgere și pe tipsii: afumături și mezelicuri, fripturi mustoase pe jar, tocănițe picante din carne de râmător, miel la tavă, vânaturi cu sos și păstrămioare uitate la fum și vânt. După cum, pentru cunoscătorii tainelor sorbitului dumnezeiesc din cupe și pocaluri, poate fi răsplata unui ceas petrecut în tihnă cu prietenii.

Veniți de închinați la Locantă un pahar scăldat în bogăția gustului și aromelor de FETEASCĂ NEAGRĂ!