7art0036

Povestile au inceput doar…

Vor fi dezvaluite cat de aproape..

 

 

 

 

 

 

 

 Maniere la bodega

 

Acum ca pensioner sărac (ştiu, tautologica alăturarea) mai trec pe la bodega din colţ –A bon entendu- in zilele când poştaşul îmi bate la uşă. Mă strecor pe lângă portarul ce se face că nu mă cunoaşte, deschid încet uşa masivă de cristal şi iată-mă înauntru, lume multă, veselie şi clinchet de pahare. Oberul, om bun, la respectuosul meu salut, îmi face un semn cu degetul şi-mi ocup locul ştiut în colţul cel întunecos. Într-un târziu, ospătarul, cel ce mă ştie de când era băieţandru şi-mi fura florile din grădină şi le vindea la cimitir, vine alene şi mă intreabă care-mi e voia. După cuvenita-i aşteptare, în jur de una oră, mă trezesc in faţă cu o fărâmă din ceafa porcului, rece şi litra de vin caldă, bine-înţeles pâinea şi salata aduse după înca una jumătate oră. Mănânc încet după învătătura mamei mele , nu pun coatele pe masă, tacâmurile ţinute în  rânduitele feleşuguri, folosesc cuviincios şervetele şi scobitori furate de la altă masă. Într-un târziu plătesc adăudând ştiutul pourboire de 10% şi mă retrag tot aşa de nebăgat in seamă de nimeni .

Într-una din zile, văru-miu Costică, ăla de avu spălătorie auto unde dezmembra automobile furate şi este acum depotat, m-a dus la bodega din colţ, nu avea prea mult timp căci treburile tării erau pe grătar, după ce-l trecusem în testament ca moştenitor al umilului meu apartament. La oprirea Mercedes-ului 4×4 portarul s-a repezit să-i deschidă portierea şi apoi a dat în lături cu grăbire uşile de cristal să facă loc iluştrilor oaspeţi. În întâmpinarea noastră se precipita cocoana propitoreasă învăluită în multele-i mătăsuri şi valuri de odicolon. Aşezaţi la masa cea mai la vedere, sub candelabrul de cristal, cumpărat la preţ redus de dumneaiei, de la negustoreasa scăpătată din vecini, văru Costică a comandat ce era mai de bon ton – champagne şi somon fume- cu glas tare şi apăsat, după cum îi era feleşugul după intrarea în parlament . În timpul mesei a vorbit tot timpul, stropind

cu peşte, pâine, vin şi explicând cât de tâmpit sunt eu. S-a şters cu faţa de masă şi a cerut să vină socoteala. Propitoreasa în persoană s-a prezentarisit, nu a primit nici un bacşiş (nu că văru Costică ar fi avut intenţia) şi a dat asigurări cât de onorată a fost de vizita illustrissimului personaj. Retragerea s-a desfăşurat în aceeaşi notă triumfală.

Morala- la bodega nu manierele clienţilor se cer şlefuite, ci ale celor ce asigura funcţionarea ei.

Locanta Jariştea este şcoală de personal calificat de 25 de ani.

Kera Calita