Povestile au inceput doar…
Vor fi dezvaluite cat de aproape..
Maniere la bodega
Acum ca pensioner sărac (ştiu, tautologica alăturarea) mai trec pe la bodega din colţ –A bon entendu- in zilele când poştaşul îmi bate la uşă. Mă strecor pe lângă portarul ce se face că nu mă cunoaşte, deschid încet uşa masivă de cristal şi iată-mă înauntru, lume multă, veselie şi clinchet de pahare. Oberul, om bun, la respectuosul meu salut, îmi face un semn cu degetul şi-mi ocup locul ştiut în colţul cel întunecos. Într-un târziu, ospătarul, cel ce mă ştie de când era băieţandru şi-mi fura florile din grădină şi le vindea la cimitir, vine alene şi mă intreabă care-mi e voia. După cuvenita-i aşteptare, în jur de una oră, mă trezesc in faţă cu o fărâmă din ceafa porcului, rece şi litra de vin caldă, bine-înţeles pâinea şi salata aduse după înca una jumătate oră. Mănânc încet după învătătura mamei mele , nu pun coatele pe masă, tacâmurile ţinute în rânduitele feleşuguri, folosesc cuviincios şervetele şi scobitori furate de la altă masă. Într-un târziu plătesc adăudând ştiutul pourboire de 10% şi mă retrag tot aşa de nebăgat in seamă de nimeni .
Într-una din zile, văru-miu Costică, ăla de avu spălătorie auto unde dezmembra automobile furate şi este acum depotat, m-a dus la bodega din colţ, nu avea prea mult timp căci treburile tării erau pe grătar, după ce-l trecusem în testament ca moştenitor al umilului meu apartament. La oprirea Mercedes-ului 4×4 portarul s-a repezit să-i deschidă portierea şi apoi a dat în lături cu grăbire uşile de cristal să facă loc iluştrilor oaspeţi. În întâmpinarea noastră se precipita cocoana propitoreasă învăluită în multele-i mătăsuri şi valuri de odicolon. Aşezaţi la masa cea mai la vedere, sub candelabrul de cristal, cumpărat la preţ redus de dumneaiei, de la negustoreasa scăpătată din vecini, văru Costică a comandat ce era mai de bon ton – champagne şi somon fume- cu glas tare şi apăsat, după cum îi era feleşugul după intrarea în parlament . În timpul mesei a vorbit tot timpul, stropind
cu peşte, pâine, vin şi explicând cât de tâmpit sunt eu. S-a şters cu faţa de masă şi a cerut să vină socoteala. Propitoreasa în persoană s-a prezentarisit, nu a primit nici un bacşiş (nu că văru Costică ar fi avut intenţia) şi a dat asigurări cât de onorată a fost de vizita illustrissimului personaj. Retragerea s-a desfăşurat în aceeaşi notă triumfală.
Morala- la bodega nu manierele clienţilor se cer şlefuite, ci ale celor ce asigura funcţionarea ei.
Locanta Jariştea este şcoală de personal calificat de 25 de ani.
Kera Calita