“Poetul Vasile Voiculescu a patruns, ca nimeni altul, suferinta unui margaritar bolnav, ce tanjea de dor, inchis intr-un sipet, pe o ingusta perinita de catifea albastra” :

                       De-o boala nestiuta zacea, captivul, ros.
O racila ascunsa il imbacsea cu ceata
Si-l pistruia cu pete subtiri, ca o albeata
Pe ochiu-i fara ape si tot mai somnoros.(…)
Ingalbenit pe-alocuri, sfaramicios, avar
Lasa sa se strevada o zare tot mai slaba
Si-si oblojea launtrul si inima-i bolnava
Cu-o pojghita zbarcita si turbure de var.(…)
Murea margaritarul cu stingeri si alean,
Secat de-un dor napraznic si fara alinare,
Si-n lunga-i agonie visa departe-n mare
Un cuib de scoici batute pe-o creanga de margean.

 

Vasile Voiculescu

Odata cu schimbarea vremurilor, se cere un nou fel, un alt stil de ati petrece timpul in locurile publice, inclusiv in umilita mea locanta  Jaristea – buricul Bucurestiului. Inainte de a fi scriitoare, modista si om de teatru, sunt bas-bucatareasa si vaimbus.

Deja palariile, evantaiele, bijuteriile si toate orfevariile au intrat de mult in constiinta orasului, au devenit un bun al culturii cu specificul ei bucurestean. Mi-am data seama! Se cere un nivel superior de sublimare a datelor de inceput.

Ma gandesc la noi concepte, desigur cu radacinile in trecutul mai de departe sau mai de-acum; chiar si moda vestimentara se  schimba, Nu va mai fi asa de violenta si provocatoare, ci lucrurile vor fi mai linistite si mai ganditoare.

Restaurantul Jaristea, este profilat pe cina cu spectacol cum se numea alta data supeu; dupa sisemul frantuzesc, seara, dupa spectacole, teatru, expozitii, concerte, protipendada este asteptata la ombilicul bucurestean Kera Calita, imbinand vechea carciuma bucuresteana de seara, cu sic-ul restaurantului frantuzesc, de banchete gastronomico-politice, precum odinioara la Capsa.

Preocuparea mea principala este confortul oaspetilor in stabilimentul in care primeaza bucataria si pivnita; un spatiu inchinat bucatelor alese si vinurilor delicate, pentru obraze subtiri si burdihane mari.

Pentru spectacolul artistic, companionii se selecteaza de pe marea scena a orasului Bucuresti, adica al Europei intregi.

Kera Calita, ca de fiecare data de un sfert de veac, amesteca in lisa de chitra asteptand invitatii ei.