Nici nu se sfârșea bine castronul de ciorbă și pe masă se aducea neapărat un fel cu pește ceva mai pretențios, care, în funcție de pătrarul de an, putea fi scrumbie albastră de Dunăre, crap fără solzi („salontă”) cu capere și măsline, știucă umplută, păstrăv fântânel cu nuci caramelizate, saramură de lin întreg, rasol de cegă cu sos de gălbenușuri crude ori chiar „plătica lui Odobescu”, cu sos de roșii și usturoi, potopită apoi de verdețuri tocate grosier, din care busuiocul nu trebuia să lipsească.