Sfantul mucenic Nichifor
În slăvita cetatate Antiohia cea mare ,din pamântul Siriei ,în vremea împaratilor Valerianus și Galerius viețuiau doi creştini, prietini nedespărţiţi , popa Saprichie și târgovețul Nichifor, neguțător de mirodenii și aur. Cei doi își petreceau timpul lăsat liber unuia de îndatoririle preuțești, celuilalt de îndeletnicirile negoțiului la taraba din bazar, multe taine filozoficești desbătuta-au cei doi la cafenea răcorindu-se cu beuturi aromitoare sau , sub cedrii seculari din gradina morţilor , în fumul aromitor al narghilelelor .Până când într-o zi cei doi s-au certat cumplit ,nu se stie dacă de la furăciuni la jocul de table sau din alta pricină tot atât de importantă ,dar cei doi nu-și mai vorbeu, iar la cafenea se aşezau in colțuri diferite, iar de taifasuri la joc nici nu mai putea fi vorba .De multe ori Nichifor ,mai cu frica lui Dumnezeu decât popa Saprichie rugatu-sa de împacare ,dar popa se ţinea tare în supărarea sa ,călcând învațătura Domnului nostru Isus Hristos zice “lertați și se va ierta voua !”.
Și veni într-o bună zi poruncă de la împărăţie ca ” toți romeii să aducă jertfe zeilor fară de moarte, iar dacă cineva va defaima și va lepăda porunca împărătească, să știe unul ca acela că , după multe munci ,va fi osândit la cea mai grea moarte ” . Fiind adus Saprichie in fața guvernatorului și-a strigat credinţa într-unul singur Imparat Isus Hristos a fost supus la cumplite cazne si într-un târziu osândit la descăpățânare. Pe drumul spre locul osândei Nichifor s-a aruncat la picioarele osânditului de mai multe ori cerându-și iertarea : “Mucenice a lui Hristos, iarta-mă de ți-am greşit !”,dar inima acestuia a rămas împietrită, cuprinsă de răutate diavolească. Ajunşi la locul caznei ,deodata Saprichie glăsuita spre prigonitori :”Să nu ma ucideti ,voi face ce au poruncit împaratii mă voi închina zeilor și voi aduce jertfe “. În zadar s-a rugat Nichifor de popa Saprichie să nu-și piardă viața veşnică și locul de sfinţenie alături de Tatăl ceresc ,să nu se închine zeilor neadevărați ai grecilor din vechime .
Dar cum oștile aveau poruncă să descăpățâneze un creştin, l-au eliberat pe Saprichie și l-au luat între spangi pe Nichifor ,ce cu bucurie îl mărturisea pe Iisus Hristos .A fost tăiat pentru credinţa adevarata capul Sfântului Nichifor în locul lui Saprichie ,popa ,în ziua a 9-a lunii Februarie și s-a ridicat la ceruri spre a sta la dreapta Tatalui Ceresc.
Urmaşii popii Saprichie ,se știe, s-au pribegit în pământul Dachiei și țin, până în zilele noastre, rateș în Cetatea Dâmboviței ,pe undeva pe lângă biserica Sfântului Nichifor.