SFÂNTUL SPIRIDON
Un băiat sărac, pre numele său Spiridon, colinda iarmaroacele şi hanurile răspântiilor, cătând stăpân pentru pâine şi pricopseală.
Într-un târziu, la un târg înspre vadurile Dunării, s-a prins ucenic la un meşter cismar.
Şi a fost ţeremonie de intrare în slujbă, cu harapnicul pe spatele gol, şi băiatul vorbă n-a scos şi a început învăţătura.
Şi peste un an s-a făcut calfă, şi iarăşi a fost ţeremonie, de astă dată cu bici de mătase, şi din nou gura i-a fost ferecată şi s-a întors cu ochii plecaţi la mermetisirea ciubotelor istovite.
Şi după alţi trei ani, sfatul meşterilor cismari hotărât-a să-1 supuie la încercarea de capăt de învăţătură şi i-au pus în mână un condur domnesc.
Din ce-i făcută încălţarea, Spiridoane ?
Atunci feciorul cel nevorbitor şi-a dat pe faţă adevărata sa zidire: a strâns condurul în pumn şi spre cer s-a ridicat foc, spre pământ a curs apă, iar în mâna desfăcută i-a rămas lutul.
Toţi meşterii într-un glas au strigat :
– Vrednic este, vrednic este să se cheme patronul breslei cismăreşti!
Şi uneltirile meşterilor ciubotari la Sfânta Patriarhie a Constantinopolului şi-au găsit împlinirea, şi în calendarul creştinesc pe 12 Decembrie prăznuieşte ocrotitorul cizmarilor, Sfântul Spiridon făcătorul de minuni.