*DACĂ E SÂMBĂTĂ SEARA, E PETRECERE MARE LA JARIȘTEA!*

*** 3 OCTOMBRIE 2020 ***

    Îndrăgită clientelă, dacă vă e dor de o petrecere ca-n vremurile cele bune,veniți, veniți degrabă la locanta Jariștea, însă nu uitați să vă faceți cuvenita rezervațiune la unul dintre numerele de telefon:

***0721 961 936 / 0775 609 233 / 0770 948 868***

    Să știe tot omul ce se pune la cale! Pentru numai 100 de arginți cu zimții nestricați ( 100 de lei contemporani ) , orișice invitat va primi în farfurii și pocaluri următoarele:

-salată de boeuf adevărată, ca la mama ei franțuzoaică, cu carne de vițel de lapte tocată mărunt, mayonnaise din ouă proaspete de țară, cubulețe devegetale crocante și semiluni de măsline grecești; 
-drob de ficăței și piept de curcan după metoda lui Bacalbașa;
-friptură de purcel la tavă cu bucățoaie de cârnat taiat la bardă, cartofi săsești și primele murături de casă ale toamnei;
-prăjitură cu aluat franțuzesc și gem de prune cum făceau cele mai destoinice gospodine de la finele veacului al XIX-lea;
-un țoi de țuică bătrână pentru dregerea stomahului buimăcit de atâtea arome;
-vinul casei, alb sau roșu, la alegere – carafă de un litru pentru doi meseni însetați;
-pâineturi, apă de izvor și cafea arabică la discreție.

    După o săptămână de roboteală, e dat omului să se bucure la un local cu ținută, unde muzica nu se oprește niciodată, iar ospătarii roiesc în jurul meselor cu brațele încărcate cu tipsii și talgere pline de mâncăruri
îmbietoare, după șartul Kerei Calița.
    Și sâmbăta aceasta, 3 ale lui Octombrie, luna lui Brumărel,  în faptul serii, locanta Jariștea își așteaptă musafirii pentru o petrecere de pomină. După ce se va fi dus la biserică, Jupâneasa va fi dat poruncă să înceapă pregătirile pentru festin, căci tare îi mai place să își știe trăitorii bine ospătați, cu porții îndestulătoare și cu meniuri gândite pre bani bine chibzuiți.
    Dacă sâmbăta este ziua juruită în care este prăznuit Cuviosul Teoctist, cel care cu credință nestrămutată s-a nevoit în pustie, Kera Calița cunoaște că după miezul nopții începe ziua închinată Predicii de pe Munte, cea în care se pomenește cu înțelepciune despre iubirea vrăjmașilor. Pentru ca trăirea tuturor să se petreacă în armonie, este musai ca sufletele să cânte și să dănțuiască, așadar Jupâneasa va face semn dumnealor muzicanților să-nceapă paranghelionul, rând pe rând venind pe scenă lăutarii de soi din taraful Crailor de Curtea Veche, truverii și vioriștii cu repertorii interbelice, rapsozii cu găitane înflorate dar și dizeuzele romanțioase – să fie așa pentru toate gusturile.Iară Kera Calița însăși se va produce cu șarm pe scândura cabaretului culinar, încântând audiența cu poveștile înflăcarate și pătimașe ale Bucureștilor Vechi.
   Vă aștept cu impaciență!

 

JARIȘTEA O PRĂZNUIEȘTE PE CUVIOASA EUFROSINA

25 SEPTEMBRIE ORELE 7(ȘAPTE) SEARA

    Lăsatu-s-a din moși-strămoși această pildă și îndrumare ca după o săptămână
de trudă se cuvine ca tot omul să aibă parte de un guleai, o refenea sau o chindie, de nu chiar un mic bairam – dar întotdeauna pornind de la tâlcul unor fapte din vechime ce ne luminează clipa de acum.

     Pentru 90 de pitaci de arginti (90 lei actuali), ospătarii vor aduce pe mese tipsii încărcate de bunătăți:

-separatorul de cristal și alamă embosată în care se găsesc deopotrivă icre de crap bine tescuite, salată de vinete dreasă cu ulei de măsline, zacuscă macedoneană din toate roadele grădinii     și fasole îndelung făcăluită.

-cu mare pompon, se va aduce la masă, apoi, fileul de mangaliță gătit levantin cu sos de curmale și însoțit de orez oriental cu stafide și nucșoară, alături salata de foi de lăptuci.

-la zaharicale, plăcinta casei de dovleac cu scorțișoară.

-de invitat una apă și-o cafea,un țoi de țuică de Văleni înnobilată prin învechire în butoiaș de dud, vin la carafă după gustul mesenilor alb sau roșu (un litru de pereche).
Vinerea aceasta, pe 25 septembrie, slăvim o aleasă făptură a Domnului, pe Eufrosina, fiica lui Pafnuție, cea care a ales calea celor sfinte încă din tinerețe, îmbrăcând straiele mânăstirești. Cum Sfânta Cuvioasă Eufrosina era ocrotitoarea artelor, în toate monahiile orânduite de ea aflându-se ateliere de pictură, de migălit obiecte de cult și de decorat prețioasele traduceri ale cărților de învățătură, cu ferecături în argint, de bună seamă nici Kera Calița nu va uita râvna fecioarei alexandrine și, după ce va prezenta comilitonilor poveștile unora dintre operele care fac fală colecției sale artă sacră și profană, va chema
pe scenă puzderie de artiști deosebiți, ale căror cântări vor pune în acord
armonia cerească și pe cea pământească, deopotrivă:

-mânuitorul cu har al arcușului pe strunele unei viori de aur – Marian Șipotă

-romanțe vechi cu miros de gutui coapte cantate de prea cunoscutul Aurel Padureanu

-pătimașa rusoaică Natalia, cu al său vast repertoriu de cântece vechi și noi

-neîntrecuții lăutari de mătase din cvartetul Crailor de Curtea Veche cu Chiriac saxofonistul in frunte.

…Să-nceapă benchetuiala de vineri seara la Jariștea Kerei Calița!

SÂMBĂTĂ FERMECATĂ LA LOCANTA JARIȘTEA! SPECTACOL ȘI OSPĂȚ CA-N POVEȘTI!

26 SEPTEMBRIE ORA 7(ȘAPTE) SEARA

Dacă e sâmbătă, e zaiafet la Jariștea Locantă precum, în vechime, la Curtea domnească a lui Neagoe Basarab, într-o zi sfântă trecută și în călindarul bisericesc, întru proslăvirea credinței neabătute a Voievodului.

    Pentru 100 de galbeni bătuți cu chipul sfântului de os domnesc(adeca 100 lei moderni), musafirii bine credincioși vor primi bucate alese:

-un platou îndestulat cu patru feluri de brânzeturi proaspăt plamadite, anume grijite de mâna vrăjită a blagorodnicei Jupânese

-friptură rumenă de curcan coaptă la cuptor cu jiu de arome și mirodenii, servită cu varză albă călită, mămăliga ochioasă și ardei iute pișcăcios

-la dulce, va fi sobornicescul răsfăț de demult al plăcintei de mere cu nucă și scorțișoară

-un țoi de țuică bătrână de pere și o carafă plină din vinul Casei roșu sau alb( un litru de pereche) ce vor îndepărta orice urmă de turburare a stomahului mult ghiftuit plus o apa si o cafea de oaspete.

    Iar, pentru a face uitată stenahoria vremurilor de azi, Kera Calița însăși va păși pe scenă însoțită de alaiul său de muzicanți și artiști, între care:

–        Taraful Crailor de Curtea Veche, cu dulci isonuri de țambal și
alămuri.

–        Violonistul cu mare meșteșug Marian Șipotă.
–        Diva Sankt-Persburgului, Natașa Usaciova la clavirul cu clape de
ivoriu.

–        Ionuț Sidău, aprig bărbat de arme și răsunător doinaș de pe Valea
Mureșului.

–        Bardul tinereților regăsite, Doru Tufiș cu melon si baston.

…Va fi o seară de poveste la Jariștea Locantă, Kera Calița depune chezășie cu ale sale povești din Vechii Bucuresti monastirești și voievodali!

 

    Ziua de Sambata dedicate voievodului Neagoe Basarab, om de înaltă cultură isihastă și „Prinț al Păcii”, așa cum l-au numit izvoarele epocii, Ucenic al Patriarhului Nifon al Țarigradului și, mai apoi, al Țării Valahe, deprinzând Neagoe învățăturile sacre peste timp a ajuns la o cucernică împreună-viețuire cu înaltul ierarh în rândurile sfinților.

    Cunoscând toate acestea după răsfoirea prețioaselor bucoavne din biblioteca sa, spre a cinsti pre marele ctitor al ortodoxiei, Kera Calița a cerut ca Jariștea să se gătească de sărbătoare sâmbătă, 26 septembrie, în faptul serii, cu meniu de mare fală și savoare, servit în acordurile îngerești ale muzichiei tradiționale.

       Vă chemăm și v-așteptăm așa cum se cuvine! Adecă cu bună rânduială!

 

9 Septembrie 2020 Locanta Jaristea a întins din nou mesele pentru musafiri cu gândul la o petrecere din 1950.

Tata-Mare, Nicolaev, era un gurmand și un gourmee, făcea o adevărată sărbătoare din prânzurile de duminică. Săptămânal, era invitată toată familia ( numeroasă de altfel, unchi, mătuși, veri, nepoți, cumetrii, fini, nași) și, din primăvară până în toamnă, se mânca în curte sub un nuc uriaș ce ținea răcoare și umbră, dorită de noi toți. După pupăturile de revedere, masa începea cu antreuri din pește: salată de hamsii cu ceapă și măsline, guvizi prăjiți, inele de calamari, ficat de morun, batog de cegă, icre roșii de Manciuria, unt de sardele afumate, după care soseau fierbinți atunci făcute, plăcinte cu carne, mustind în grăsime și piperată din belșug, roșii mari umplute cu salată de vinete, ouă umplute cu pate de ficat, ardei copți, măsline și brânză de oi, de capră, scoasă de la putină, că doar piața lui Donescu era alături.

Toate intrările erau acompaniate de țuică tare de prună, de mastică (o băutură delicioasă din anason, care nu se mai găsește), sau de vermuturi galbene și roșii. Se făcea pauză de cafea și de conversație, în care arătam ce făcuse fiecare în săptămâna trecută și după nici două ore se continua cu preparate tradiționale: iarna- piftie de porc sau de curcan gâlgâind în grăsime, salată de boeuf sub toate formele, de buturugă, de cuib, de barcă, de mușuroi, apoi sărmăluțele în foi de varză mici cât nuca (unchiul Tănase mânca până la 20 de sărmăluțe); vara, salată a la russe, chifteluțe de dovlecei, musaca de vinete, sufleu de conopidă și, indiferent de anotimp, nelipsitul grătar cu fripturi de porc din ceafă și cotlete obligatoriu mărginite de grăsime cât un deget, de pui și cârnăciori pregătiți de Mama-Mare scoși din borcanele cu untura numite garnițe. Deseori se serveau și alte specialități cum ar fi crapi la 8-10 kg, umpluți și copți la cuptor, raci primiți de la rudele care trăiau pe malul Dunării, la Oltenița, sau preparate de vânat – carne de fazan, potârnichi, iepuri, mistreți, căprioare și chiar de urs.

Unul dintre finii bunicilor era vânător, altul, văr primar, pădurar, așa că ne îndestulau din când în când cu „trofeele” lor, motive de mare mândrie. Mama-Mare, Dumitrana, șefă peste tot clanul familei și specialistă în arta gătitului, „fezanda” vânatul – adică ținea carnea crudă timp de o zi și-o noapte, într-un „baiț” de vin, ulei și mirodenii ca s-o frăgezească.

Mama, prenumele ei Constanța, avea privilegiul de a se ocupa de dulciuri. Spun „privilegiu” fiind o cucoană pasionată de pregătirea deserturilor și făcuse o adevărată artă din coptul prăjiturilor.

Baclavale, ecleruri, savarine, tarte cu fructe, torturi de ciocolată, krantz, cremșnituri, fursecuri și biscuiți, plăcinte, cozonac, checuri, înghețată de fructe, rom, vanilie și ciocolată – toate figurau plocon în vârful mesei și onorau pe rând oaspeții casei noastre.

Mai mereu aduceam câte-o vioară și un cântăreț de romanțe. Pe vremea aceea lumea „era moartă” după romanțele cântate încetișor și îngânate de noi toți. Pe atunci protipendada ce trăia din osânza și amintirile lumii dinaintea războiului, cântau romanțele lui Cristian Vasile, Jean Moscopol, Zavaidoc și Ioana Radu. Mergeam și noi în vizite, invitați de rude și prieteni, dar familia mea preferea rolul de gazdă.

În vremea aceea, mă refer îndeosebi la perioada anilor 1950-1970, oamenii se bucurau să se vadă și nu musai cu vreo ocazie specială. Pe-atunci se purta scrisoarea și ilustrata, nu existau telefoane mobile și nici internet, cu al său „drog” – facebook – așa că vizitele reprezentau prilejuri foarte plăcute de a te întâlni cu cei dragi. Dacă vizitele erau neanunțate, nu durau mai mult de-o oră – două, iar musafirul, neapărat era sevit cu dulceață sau șerbet, cafea, fructe de sezon și un pahar de vin, spre deosebire de festinuri care se prelungeau duminica de la 6-8 ore și întotdeauna plecai cu câteva bunătăți primite de la amfitrioană.

Nu se bârfea, nu era nimeni jignit, intenționat sau nu, pur și simplu se savura conversația, compania, gastronomia, cântecul și dansul.

A nu se uita: se respecta și aspectul exterior – doamnele veneau îmbrăcate în rochii sau taioare și nu renunțau niciodată la ciorapii de mătase, fie iarnă, fie vară, iar despre mănușile croșetate erau nelipsite și domnii purtau costum cu cravată și pălărie obligatoriu.

Alte timpuri, alte mentalități, o lume mai pașnică, mai îngăduitoare, mai respectoasă, mai elegantă, iar numele era blazonul fiecăruia, făceau orice să-și „țină” numele bun și vorba dată.

Kera Calița

Kera Calita va anunta curtenitor si cuviincios ca am redeschis cu un nou avant binevoitor Livrarea la Domiciliu Sanatatea in Bucate.

Echipa Locanta Jaristea va face orice sa fie pe placul si pofta domniilor voastre!

Cu credință și iubire,
Kera Calița ot Jariștea Locantă

 

 

 Lex

Veniti de va primeniti la Jaristea, locanta de dulce huzur si deopotriva, teatru culinar cu ighemonicon bizantin  meterhaneaua osmanlailor, rastalmacind peste secoli, canturile si banchetele Crailor de Curtea Veche, in stiuta casa a celei de-a cincea Calite!

Seara de seara, Calita ot Jaristea, daruieste fara oprelisti un toi de tuica batrana pentru fiece boier, o crema de zahar ars de fiecare cuconita, painea cea de toate zilele, marul copt si spectacolul Jaristei, toate sunt din partea casei.

Orfevariile (tablalele, sfesnicele, fructierele), mobilierul si umbrele boierilor vechi, pastreaza amintirea  crasmelor de demult, unde protipendada gourmee iubea gastronomia si teatrul.

Carciumile Bucurestilor

Minunile culinare ale Romaniei

Nunti neasemuit de frumoase
 

Hagemonicul  Jaristei

Cei ce mai au inca amintirea Arnotenilor lui Mateiu Caragiale isi indrepta astazi pasii spre Jaristea locanta, in umbra manastirii Antim Ivrianul.
Aici mancarurile Fanarului si retepturile Balkaniei, trecute prin furcile frantuzesti isi astepta clientii de toata mana, boieri in functii la divan sau scapatati si iesiti de la beciu mai an, poporeni cu stare au fara, unde plata se face la fel, dupa putinta pungilor sparte de revolutii si campanii.
Serbarile noptii incep cu viori, tambale sau armonici si se termina tarziu in noapte dupa ce artisti adusi de pe marile scene ale capitalei si-au incheiat prestatia, cantareti de opera, sansonetisti, tarafuri si dansatori de cabaret.
Si totul se afla sub mana de fier in manuse de catifea parfumata a stapanei, dumneaei Kera Calita. In noptile cu luna, se aud prin patosul jocului actoricesc sustinut cu pasiune de insasi domnia sa faptele voievozilor, plansul domnitelor sau nevointele sfiintilor romani.

 

 

Spectacolul Kerei Calita

 

Darul unic in lumea carciumilor cu marire este chiar stapana casei Kera Calita, ce spune istorii levantine scrise de dansa insasi, si de scriitorul oficial al casei Horia Pana, stranepot de Caragiale. Asa se intampla de 25 de ani, tine cronica Bucurestilor la zi si umple tipsiile de argint pe asta lume miscatoare cu stralucitoare feluri de mancare, rupte din mierea si laptele pamantului.

 

Povestea Jariștei la răspântia vremurilor

( table din istoria Bucurestilor )

Primii istorici ai urbei nu pomenesc nimic despre mahalaua dintre Patriarhie și mânastirea Antim, nici Iosif Genilie, nici Alexandru Pelimon.   Abia Alexandru Papazoglu publică si un plan al orașului (mult dupa primul plan al maiorului Barroczyn), dar mult mai cunoscut și vorbește despre Calea Craiovei. Se știe însă din legendele transmise din veac în veac de Hanul lui kir Nicola; descărcau aici rachierii și podgorenii butiile pline aduse sub pulpana nopții, ocolind aciza agiei de la barieră, la biserica Bărbătescu vechi, de altfel, cea mai veche biserică din oraș rămasă in picioare, unde slujbele se țin și in zilele de azi.

Fundațiile hanului s-au găsit la săpăturile din urmă pentru noi clădiri, se pare ca vechiul han și-a dat sfârșitul sub focul pus de neferii lui Chehaia-bey , spre nimicirea locului de adăpost pentru licorile necredincioșilor.

Calea Craiovei, botezată după Răzbelul de Independentă Calea Rahovei, și-a continuat viața fabuloasă și plină de mișcare, prăvăliile de negoțiu se înșirau una după alta, de la Dâmbovita, unde prima magherniță era contoarul lui Cilibi Moise, până hăt încolo, spre zările Alexandriei, alături de maidanul hanului ars, cârciumile prosperau și înfloreau. Până la demolările din urmă, datorate abstinentului secretar general și președinte al țării se afla vestita cârciumă zahana Bumbești, cu numele datorat șantierului tineretului comunist de la Bumbesti-Livezeni .

Aici aduceau parlagii abatorului ascunse in pantalonii strânși pe glezne ficați, rinichi, momițe, inimi din șeptelul dus la sacrificiu. La mese se întindeau largi tablale cu ce frigea grătarul și găleti pline cu ghiață unde vinul prost își schimba încet culoarea, vin după punga săraca a clientilor, veselie cât se poate, parcă înviaseră vremurile vechi ale grădinei Suzana pe 11 Iunie, astăzi dispărută sub un fățos blohhaus de secol XXI.

Un mic stabiliment, rămas în furia demolărilor, a rezistat tuturor vitregiilor, bătrânii cartierului îi spuneau Cârciuma lu Getuța, pe firmă însă scria „Restaorantul Jariștea”, această femeie trupeșă, trecută de prima tinerețe, trăgea puțin un picior precum un adevărat doctor Schlepfuss balcanic, avea în galantar de dimineața 2-3 sticle de vin și 1-2 sticle de țuică, băuturi falsificate din industria corporatistă. Veneau atotștiitorii bătrâni ai cartierului, se cinsteau și când stocul lichid se termina, Getuța, târându-și imperceptibil piciorul, închidea cârciuma și pleca acasă.

Soarele a răsărit după ce capitalismul tulbure de drumul mare a ieșit pe lumină. Un anume Nicolau, poate urmaș al vechiului kir Nicola, a făcut ce-a făcut, a luat bani din bancă amanetându-și casa, a cerut ajutor neamurilor, căci se trăgea dintr-un neam cu cimotii multe, și izbuti a devenii proprietar peste stabiliment. Oameni hotărâti și muncitori au dat o nouă față locului. Încet încet vechiul han parcă a renăscut, peste vechile fundații acoperite de moțul curcanului și tufani de soc s-a construit Grădina Jariștea.

Condițiile contractului nu permiteau schimbarea numelui, dar și-a zis in barbă proprietarul „Nu-i nimic, voi schimba numele în renumeși așa a și fost. Și nu după multă vreme duhul s-a întins peste urbe, primii, desigur au dibuit cărarea artiștii de toate rangurile, însetați de parfumul vremurilor duse si numai puțin si toate teatrele Bucureștului își serbau triumfurile numai aici . Mai toți oamenii de litere ai Bucureștilor se lăsau mângâiați de zefirul serii, uitându-și disputele in acordurile tarafului, Adrian Păunescu sau Radu Gabrea erau doar locuitori ai polisului, ascultau clătinând din cap mângâindu-și bărbile înca negre vechile cântece de dor și alean, se produceau și ei însetați după vechile istorii, de cei mai știuți lăutari ai târgului, se băteau artiștii să fie parte a Filarmonicii Jariștea, Nelu Ploieșteanu, Andrei Mihalache, Panseluța Fieraru, Maria Buză. Chiar și diaconul Anghelina alături de Horia Pană, țârcovnicul de la Sfântul Nicolae din Prund poposeau ades, chiar prea ades, la loc de hodină și desfătare. Vestiți caizi ai lumii subterane apăreau noaptea aducându-și ciracii, călcau pragul purtându-se potolit si cuvincios, intrau astfel în lume, frică le era de interdicție.

Dar stabilimentul și-a căpătat adevărata viată abia după ce propităreasa, adică dumneaiei kera Calita, pre numele sau din actele de stare civilă Aurora Nicolau, și-a luat inima-n dinți și a urcat pe scenă, alături de tocmiți artiști. Încet- încet, poveștile din istoria Bucureștilor, colecțiile de artă ale casei, vinul bun și mâncărurile întocmite cu simțire i-au construit renumele de locanta gastronomico-literară a cetații dâmbovițene, singura de altfel.

Si cum granițele se desfacuseră, limbile pământului se amestecau aici seară de seară, de se umpluse de parale paznicul de la intrare, numai lăsând doritorii fără anunțare dinainte sa-și gasească singuri un scaun in feeria nopții.

Slujbașii cârmuirii își aduceau oficialii oaspeți să vadă, să se scufunde în adevărata viață culturală a Bucureștilor, suflare de început abia încropită.Mai toți președinții și generalii sau artiștii mapamondului, pășitori prin Bucureștii ieșiți din negura bolșevismului, și-au petrecut măcar o noapte la suszisa locantă, mai toți devenindu-i prieteni constanți. Mai nou, se aude prin târg, cum că dumneaiei kera Calița, lăsând sfiala la o parte, la cererea publicului plătitor, a trimis la tipar o carte, Bucătăria Balkaniei, cu feliurile dragi inimii sale, carte scrisa împreuna cu târcovnicul de la Sfântul Nicolae, căci pricepute sunt fețele bisericești la cele ale pântecului…

Povestea a continuat, vor fi dezvăluite intr-o tablă următoare…..

Horia Pană

Vezi mai mult

Bas-bucatar Nicolas Bodislav

Inca din vremurea invataturii, cand „mesele” restaurantelor se socoteau dupa codul frantuzesc, in anul 1965, Nicolas Bodislav si-a inceput greaua ucenicie la prea cunoascutul hotel restaurant „Lido”.

vezi mai mult

Kera Calita

Stapana stabilimentului de restaurant Jaristea, care daruieste soirele gastronomico-cultural-artistico de un sfert de veac, tinanad Cronica Bucurestilor la zi.

 

Meniuri la dispozitie

A ramas in obiceiul pamantului ca traitorii, fie ei calici, calugari, boieri, soldati, calfe, negustori, zarafi si maresali, sa se intalneasca cu diferite prilejuri: cina de afaceri, logodne, reantalniri de prietenii vechi, revederi din alta generatie, lansara de carte, simpozioane, conferinte si chiar improspatarea sufletelor ostenite.

vezi mai mult