Drum printre veacuri

…Sunt acele clipe astrale când pare că Jupâneasa și alaiul ei de cihodari ai ospitalității se pogoară neabătut din tapiserii la festinul dintre colonade spre a-și îndemna mosafirii a se bucura din plin de cornucopia desfătării ca într-un caravanserai în care poposesc beii cu firman însoțiți de bașbuzucii cu fireturi de aur!

Urmând tipicul, Jupâneasa cea cu straie din mătăsuri grele scutură din poignée clopoțelul său de argint, iar armiia de ospătari se porni a purta degrabă talgerele încărcate cu împresurări de miresme și a umple gheridoanele cu buteliile de vin vechi de când lumea, galben precum chihlimbarul și iute ca focul inimii. Înalții dregători de la Stambul, obosiți de lungul drum al deșertăciunilor politicești, își sloboziră cingătorile, lăsându-se moi în pernele de catifea, în timp ce bașbuzucii cu fireturi lucitoare își sprijiniră iataganele de păreți, uitând pe dată de gâlceavă și de strânsoarea rânduielilor cătănești.

Muzichiia porni ca din pământ: lăutarii scoteau din strunele cobzelor și din alămuri niște viersuri atât de dulci, încât și fiarele codrilor s-ar fi îmblânzit auzindu-le. Cadânele cu ochi de cărbune aprins prinseră a juca într-un vârtej de șaluri, sub privirile uluite ale mosafirilor, transformând caravanseraiul într-un iatac al raiului pământesc.

Ospățul atinsese culmea desfătării, iar mesenii, mântuiți atoateiertător de licoarea bahică, strigau toți într-un glas:
— Trăiască Jupâneasa, stăpâna acestor tărâmuri de basm, căci nicăieri sub lumina Lunii nu-i mai mare omenie și mai aleasă petrecere!

Atunci, Cocoana cea Bună se ridică de la locul de cinste, zâmbi cu o tainică șiretenie și, bătând de trei ori din palme, porunci să se facă tăcere mare în sala de cabaret culinar și artistic. Strălucirea tapiseriilor păru că se estompează, iar lumânările de ceară curată pâlpâiră tremurător.
— Cinstiți boieri și viteji oaspeți, grăi ea cu glas scăzut, dar răspicat. V-ați ghiftuit pântecele, v-ați răcorit gâtlejul și v-ați clătit ochii, crezând că ați nimerit în palatul vreunui pașă ori în vreo tainică oază a timpului de demult. Însă răstimpul vrăjit s-a scurs, iar firmanul vostru nu mai are nicio putere aici! Bașbuzucii dădură să pună mâna pe arme, dar iataganele lor se preschimbară pe dată în tacâmuri argintate. De sub veșmintele cihodarilor apărură livrelele, iar Jupâneasa zâmbi larg clienților înmărmuriți și le întinse o tabletă digitală:
— Felicitări, dragi oaspeți corporatiști! Ați trăit experiența completă de team-building istoric. Timpul vostru de evadare nu se măsoară în ceasuri ci în veacuri ce ard repede. Pentru plata bairamului fanariot, puteți folosi punga cu galbeni sau portofelul electronic. Sperăm că vă va fi plăcut voiajul în secolul al XVIII-lea!