Kera Calița pe scena cabaretului culinar de la Jariștea Locantă sau șarmantele convențiuni ale teatrului în teatru

Când, la începuturile teatrului românesc, în a doua jumătate a veacului XIX, Mihail Pascaly îl interpreta, pentru prima oară la noi, pe Hamlet, iar Matei Millo o juca în travesti, pe Cucoana Chirița, recuzita și costumele lor de scenă au lăsat mască pe mulți dintre cei care au asistat la aceste „comedii”. La fel se va fi întâmplat, peste jumătate de secol sau mai bine, când rolurilor acestea de compoziție le-au dat viață un George Vraca sau un Miluță Gheorghiu. Nimic din vestimentația lor nu semăna cu hainele purtate de pășitorii în teatru, care veniseră să-i aplaude…

În alt ev și pe altă scenă, rolurile jucate seară de seară de Kera Calița pe scena cabaretului culinar de la Jariștea Locantă au presupus o recuzită aidoma neasemănătoare cu cea a mosafirilor Jupânesei, ai cărei coutourieri se întrec în a-i satisface gusturile cosmopolite în materie de pălării (faimoasa-i colecțiune de peste 300 de artefacte unice), rochii de epocă (deloc întâmplător create de o mare costumieră a Teatrului Național) și hlamide regești, servind rosturilor feluritelor declamațiuni. Adăugați la toate acestea bijoux-urile rare și celelalte accesorii nemaivăzute, între care eșarfele de mătase orientală, șalurile de bumbac egiptean, porțigaretele de fildeș și baga sau faimosu-i clopoțel de argint cu care se dă pornirea reprezentațiunii.

Kera Calița nu este doar ea însăși un personaj original, ci și o preoteasă a scenei care dă viață unei mulțimi de personaje de demult, cu care recrează nălucitoare tablouri vivante, desprinse, parcă, din tapiseriile flamande și franțuzești sau tablourile cu semnături rare ce atârnă pe pereții Locantei. Jupâneasa nu este doar cerberul cuhniei tradiționale și bibliofila născocitoare de savuroase povești, cu iz brâncovenesc sau fanariot ori sugestii mateine sau adieri interbelice, ea este – prin personajele sale, când solemne și marțiale, când hâtre și zeflemitoare – un martor viu al unor timpuri ce nu le-am vrea nicicând apuse. Ea încearcă mereu să ne apropie istoria și istoriile într-un chip original, închipuindu-se pe sine în timpi revoluți dar cu un șarm aparte, cărora te provoacă să le găsești cheile ascunse printre atâtea quid pro quo-uri înșelătoare.

…Și nu e deloc o bagatelă să încerci să te transpui în oglinda vremurilor când nici Vodă nu era primit, de către majordomii arapi îmbrăcați în livrele somptuoase, la bal masqué-urile de la Palatul Șuțu  dacă nu venea costumat corespunzător și musai cu o caleașcă tocmită la Viena și trasă de armăsari lipițani ori beizadeaua lui Caragea pornea cavalcade pe Dâmbovița înghețată în sănii la care înhăma șase cerbi!

Lumea este, în fapt, un carnaval nesfârșit și aiasta este întâia lecțiune pe care Kera Calița și-a însușit-o în bibliotecile pe care le-a slujit cândva și pe care le-a recreat, cu bogăție de manuscripte și incunabule, în antecamera Jariștei. Iar pentru asta nu trebuie să îmbraci costum de clovn în carouri, ci trebuie să înveți să respiri aerul vechilor litografii, în care conițele de altădată făceau risipă de muselină vaporoasă, crêpe de Chine ivoriu sau moar mercerizat, iar umbreluța de mătase, decorată cu flori și păsărele exotice, era un accesoriu obligatoriu al ținutei.

„Stilul este omul însuşi” (Le style est l’homme même) spunea Buffon și nimic nu este mai adevărat, căci orice sentiment se poate exprima atât de bine prin tresăltarea pieptului ascuns de două dantele, atunci când emoțiunea mărturisită se trăiește sincer, chiar dacă mult dincolo de convențiunile sociale și mult dincoace de cele ale teatrului în teatru care este viața noastră dintotdeauna.

Pentru a avea locul rezervat la asemenea reprezentațiuni ale cabaretului culinar și a vă bucura fără opreliști de noile închipuiri ale Thaliei, este bine să sunați din timp la unul dintre aceste numere de telefon: 0721 961 936 / 0775 609 233 / 0770 948 868!