Ruperea Turtei – drumul în viață al fetiței continuă la Jariștea Locantă

Mulți dintre părinții care au ales Locanta Jariștea ca loc de desfășurare a botezului de vis doresc să revină în colțișorul privilegiat al tradițiilor din Bucurescii Vechi și pentru sărbătorirea vârstei de un an a copilașului lor, când se știe din vechime că are loc depășirea unui prag de seamă în viață și că toți cunoscuții trebuie să sărbătorească. Atunci, dacă la băieței vorbim despre Tăierea Moțului, la fetițe tradiția este reprezentată prin Ruperea Turtei.

„E o datină străveche:/ Să rupem turta la fete./ Cum fetiță sunt și eu,/ A venit și rândul meu!”

Nașa – mama spirituală a fetei, ghidul moral și ocrotitoarea ei – rupe Turta (în fapt, un colac sfințit sau o pâinișoară rotundă, asemănătoare prescurei, din aluat dospit și cu o cruce pe ea) deasupra capului copilei, ceea ce însemnează binecuvântarea și norocul ce se revarsă asupra acesteia. După ce turta este frântă, bucățile sunt împărțite între invitați, fiecare dintre coltuce fiind purtătoare selamet și blagoslovire. Toată turta trebuie să fie îmbucată până când petrecerea se termină, pentru a nu aduce ghinion.

În vremile din urmă, pentru fete, se poate face ruperea turtei dar și tăierea moțului. Aceste tradiții nu sunt canoane bisericești, ci cutume păstrate de-a lungul anilor de către poporeni, pentru a-i ura noii mlădițe a familionului sănătate și bogăție în timpul ce va veni. În cazul în care părinții vor să purceadă și la tăierea moțului fetei, ei trebuie negreșit să se înțeleagă cu nașii. Astfel, se ia câte o șuviță din zulufii fetei din față, spate, dreapta și stânga, urmând semnul crucii. Acestea se pun laolaltă între bănuți de argint, ca între două sigilii. Când cea mică împlinește șapte ani, părul este îngropat la rădăcina unui pom roditor.

După ce turta este ruptă ori moțul tăiat, se aduce o tăviță în care se vor rândui tot felul de lucrușoare, iar fetița va fi îndemnată să aleagă trei dintre ele. Rostul acestei cercetări este de a afla ce i s-a hărăzit de către ursită și pe ce căi o va apuca în viață.

Alegerea o dată făcută de mica prințesă, petrecerea poate să înceapă! Kera Calița, care s-a îngrijit înainte vreme ca Locanta să fie gătită cu ghirlande de iederă verde și cununi de flori multicolore, anunță, cu clopoțelul său vrăjit, că e timpul zaiafetului! La un semn, alaiul de ospătari își încep parada dinspre cuhnie, încărcând mesele invitaților cu tipsii pline de bunătățuri și gheridoanele cu clondire pântecoase. Pohta o dată stârnită, desfătările se perindă în ritm de bal, iar Taraful Crailor de Curtea Veche, dimpreună cu diseurii, inundă fastuos locanta cu armoniile lor desăvârșite. Totul pare caleidoscopul de trăiri și senzații de la o curte boierească de altădată…

„M-am făcut fetiță mare,/ Și-s gata de prima tunsoare!/ Părinții și nașii-mi doresc/ Ursita s-o împlinesc!”