Tăierea moțului – un prag al vieții trecut la Jariștea Locantă

„Moțule tu rămâi mic, eu de azi mă fac voinic!” …Devenirea unui omuleț este marele miracol al vieții și se cuvine cinstit urmând vechile pravile. Bunăoară, tăierea moțului este unul dintre cele mai vechi obiceiuri din tradiția noastră și deslușește întâiul prag trecut de copil, la vârsta de un an.

Un obicei anume este menit atunci să abată zodiile bune în viața celui mic și neprihănit. Moțul (o șuviță din ciuf prinsă cu ațică roșie de mătase în creștetul capului) este tăiat pentru prima oară la această răscruce a timpului, iar șuvița este păstrată de familie într-un sipețel de argint ca o pecete a purității și a norocului, pavăză a duhurilor rele, talisman al unui viitor ferice.

Ceremonialul este și un prilej de a aduna neamurile, în frunte cu părinții spirituali – nașii (cei care vor mânui foarfecele lustruit) – și celelalte cimotii, pentru a celebra împreună creșterea celui mic, care începe astfel, precum un mic năier, să își ia avânt pe valurile vieții.

De asemenea, atunci copilașul primește șansa de a-și alege soarta. Pe o tăviță fi-vor așezate de către nași felurite lucrușoare, fiecare dintre acestea arătând cărările pe care o va putea porni pruncul copăcel. Tăvița este o prolegomenă a bunăstării, pe ea găsindu-și firesc locul și monede prețioase ori giuvaericale sclipitoare, dar și unul al credinței neîntinate, nelipsind nici iconița ce răspândește harul divin.

Un eveniment de o asemenea însemnătate precum tăierea moțului este musai însoțit de o mică petrecere, prin care părinții copilului, dimpreună cu nașii, rudele și prietenii apropiați, celebrează trecerea acestui prag, ce deschide calea spre o viață plină de împliniri. Gătită de sărbătoare, cu ramuri verzi și cununi de flori împodobind coloanele, Jariștea Locantă este locul potrivit pentru această cuvioasă benchetuială. Ce chip mai frumos al unui praznic decât decorul istoric cu mare artă încărcat de capurile de operă ale artizanilor și emblemele timpurilor faste de altădată ale Vechilor Bucuresci? Viitorul se citește astfel, cu limpezime, în chiar măreția flamurilor trecutului!

Kera Calița cunoaște toate tainele vechiului ritual și asigură buna desfășurare a ceremonialului ticluit ca la carte, urmat numaidecât de o masă bogată și plină de minuni gastronomicești ieșite din mânurile iscusite ale baș-bucătarului, pe acordurile line ale muzicanților de mătase, într-o atmosferă de vis.

Dragi părinți, nași și neamuri, să aveți parte de ceasuri de bun augur ce vor prefigura soarta scăldată în lumină a celui mic!

…Moțul meu micuț, drăguț,

Mama zice că îi place

Însă nașii nu-i dau pace!

Haide să-l tăiem puțin

Și-apoi să-l sărbătorim!