-Augustine, Filimoane, sâmbătă vom avea o făloasă petrecere de nuntă la Locantă, așa că degrabă să începem să pregătim  toate cele cuvenite!, și-a chemat la sfat ober-chelnerii săi cei mai destoinici Jupâneasa Jariștei. Să facem totul cu grijă – Taraful Crailor de Curtea Veche să-și acordeze strunele, Leonard și Baiadera Gitană să-și picure balsamurile artei pe coardele vocale, la mese să lucească orbitor tacâmurile de argint lustruite cu o cârpă moale de catifea, să alungăm și cel mai stingher firicel de praf de pe

bufet și dintre mobilele sculptate în lemn de palisandru și mahon, să cercetăm policandrele ca să fim siguri că vor împrăștia potrivit lumina din cleștarele lor, să umplem cu nectar și vinațuri din cele mai alese butii ale lui Kir Nicola gheridoanele cu carafe și clondire fără număr, iar baș-bucătarii să se trezească la ora trei dimineața, să-și suflece mânecile și să pregătească 100 de porții din fiece fel de bucate, urmând vechile rețepturi din ceasloavele binecuvântate și îngălbenite de vreme! Într-un cuvânt, să facem să renască atmosfera feerică din urbea de altădată și să aducem, cu dedicațiune, prinosul nostru de strădanie pentru o nuntă de smarald! Să lăsăm spiritul veacurilor să pătrundă în toate ungherele Locantei!

Nunta ce urmează în Locantă nu face altceva decât să fie împărtăşirea bucuriei căpătate prin binecuvântarea iubirii care zideşte o familie. De aceea, şi masa are acest duh creştin, al bucuriei trăită în comuniune și de ajutorare a tinerilor miri, chemați să coboare prin iubirea lor Grădina Raiului pe Pământ.

„În vremea din urmă, unii oameni par a uita însemnătatea comuniunii de suflete, minți și trupuri care este nunta. De aceea, ei uită să pună stavilă preaomeneștilor pohte și plăceri de tot soiul. Astfel, în vesela lor hăbăuceală, ei tind să pornească fără socoteală  o revărsare de mulțime ce ajunge să facă uitată însăși menirea petrecerii de nuntă, care va să consacre miracolul unirii a două ființe”, spune într-o predică a sa un Părinte al unei parohii din Bucurescii Vechi.

Doi tineri ce urmau să nuntească i-au cerut, la finele cuvenitei lor spovedanii, să-i lămurească asupra chestiunii.

-Câți martori ai bucuriei noastre ar fi potrivit să chemăm la agapa de după ce noi vom fi încongiurat masa cântând „Isaiia dănțuiește?”.

-Preotul, după ce unește mâinile tinerilor sub epitrahil în semnul unirii veșnice, înconjoară împreună cu ei masa de trei ori, ca semn al urmării de către ei a drumului vieții. Este o mare bucurie a sufletului dar și un tainic îndemn spre cumpătare și justa dăinuire a bisericii din Casa Sufletului…

Tinerii nu au pus la îndoială vorbele părintelui lor duhovnicesc însă au continuat să se întrebe câtă lume s-ar potrivi cel mai bine să cheme la ospăț. Așa că a doua zi s-au întors în fața preotului și l-au întrebat din nou ce să facă.

-Dragii mei, știți oare voi ce înseamnă numărul sfânt 100? Este numărul îngeresc al desăvârșirii, ce deschide calea către mărețele împliniri din viața omului, luminată acum, după cununie, de o flacără geamănă.

…Kera Calița a retrăit aceste clipe din tinerețea sa ca într-un vis, amintindu-și de propria sa cununie, de povețele primite la Sfântul Silvestru de la Părintele Galeriu și de petrecerea ce a urmat, la care, dimpreună cu mirele său, a chemat oaspeți 99 și cu preotul ce le-a deslușit taina – 100. Pe atunci nici nu-și închipuia că peste atâția luștri va fi ea însăși gazda primitoare a alaiurilor de nuntă la Jariștea Locantă, împărtășind cu tot sufletul bucuria însurățeilor și a cimotiilor acestora în ultimul colt privilegiat de zodii al Bucurescilor de altădată.

Dar, înainte de toate, când a purces la drumul edificării unicului cabaret culinar în care a celebrat an după an pe puțin câte o sută de nunți, a ținut minte și a respectat cu strășnicie vorbele înțeleptului său duhovnic și părinte spiritual, căci 100 este numărul îngeresc!

Să înceapă petrecerea de nuntă la Jariștea Locantă!