Moda Kerei Calita
Depre femeia giuvaier sau moda ca stare sufleteasca
Printre cepchenuri de mătase sau postav fin și giubele decorate cu blănițe de samur și încărcate cu ceaprazuri, corsete cu oase lustruite de balenă, jupoane de dantelă de Flandra ori cămășuțe de percal egipțian, fastuoase crinoline susținute de o arhitectură complicată cu cercuri de oțel, malacovuri amintind de fortificațiile Sevastopolului în timpul Războiului Crimeei sau rochii cu turnură și trene prelungi ce stârneau praful pe stradelele urbei, Kera Calița știe că, pentru cuconițele pline de ifose ce primeau cu poștalionul ultimul număr din Le Follet, moda Bucurescilor de demult va fi străbătut prin timpuri un drum la fel de lung și de întortocheat precum cel dintre Stambul și Paris ori între Adrianopole și Sankt Petersburg.
Pentru Kera Calița, care a făcut din Jariștea Locantă un museion viu al modei din Bucurescii Vechi, straiele și podoabele sale luxuriante nu au fost niciodată mofturi sau toane, ci, pe urmele lui Amiel, care a decretat că „peisajul este o stare de spirit”, veritabile proiecții ale „peisajelor” interioare ale stărilor sufletești și, deopotrivă, expresii naturale ale aspirației către un bonton perpetuu. Dacă e să fie bal, seară de seară, la Jariștea, să fie unul cu stil, căci „stilul este omul însuși”, cum zice Buffon, iar eleganța este o chestiune înnăsută de personalitate, nu-i așa?