Spune-mi cum te eleganțești și ce dichisuri folosești ca să-ți spun în garderoba cărui veac te potrivești!

…Dacă voiești cu adevărat să pătrunzi în sufletul unei domnite de lume e musai să deschizi larg ușile cu incrustații ale dulapului ei din lemn de palisandru, să tragi de toate sertarele din care se revarsă minuni ale comodei sale, să-i răscolești sipetele și casetele pline ochi cu tot felul de mărunțișuri lucitoare, să-i iei la controlat cuierele încărcate cu șaluri și moaruri și să tragi cu urechea indiscret la vorbirile ei de taină cu buna cusătoreasă, modista și, poate, cu anticăreasa a cărei brocantă o cutreieră uneori.

Nu trebuie neapărat să voiajezi cu Orient Express de la Paris la Stambul pentru a da peste o uimitoare colecțiune de voalete cu plasă de dantelă veche de Flandra, sub care se întrezărește ademenitor un surâs când suav-drăgălaș, ca o acoladă stilistică a lui Claymoor, când nespus de malițios, ca un calambur al lui Caragiali.

Eșarfele multicolore de mătase sau cașmir pot da și ele măsura cochetăriei unei vraie dame de la haute société care nu precupețește nimic atunci când iese la o preumblare, flanând elegant pe Corso și lăsând în urma ei o dâră discretă de parfum oriental de mosc, aglică sau ambretta.

Câte pălării, berete, turbane, scufii, bonete, panama, toci și canotiere, cu calote de pânzeturi, fetru, paie sau pâslă, iar uneori din blană de castor, cu funde mari înflorate sau șireturi uni, cu căptușeală de borangic străveziu și boruri largi ondulate – atâtea stări de spirit! În minunata lume veche, o cuconiță care se respecta făcea paradă cu mansuetudine de asemenea accesorii, cumpărate de la Galeriile Lafayette de pe Calea Victoriei (gemene cu cele de la Paris de pe Boulevard Haussman) sau târguite de la vreo prăvălioară de bon ton de pe Bărăției. Unele principese aveau chiar încăperi speciale dedicate cutiilor fără număr cu elegante pălării și alte asemenea accesorii ce le defineau stilul inimitabil. A ieși pe terasă la Otetelișanu sau a lua loc la o măsuță în față la Capșa pentru a savura un cofet presupunea în modul cel mai natural cu putință, fără pic de ostentațiune, purtarea unui astfel de acoperământ subtil.

Acele de păr de fildeș sau din metal emailat ori agrafele cu decorațiuni de mare rafinament puneau și ele în evidență o coiffure sofisticată, atunci când se intra în salonaș la jour fixe, iar pălăriile se înmânau subretei.

Mănușile erau, la rându-le, un accesoriu vestimentar fără de care nu se putea ieși în lume, indiferent de vreme sau anotimp. Puteau fi de marochin cordovan sau de dantelă cu broderii fistichii. Ba chiar unele inele, brățări sau felurite alte mici podoabe se purtau nu direct pe degețele sau pe poignée de main, ci atașate mănușilor fine.

Evantaliile chinezești din pergament pictate cu cel mai delicat penel foloseau vara pentru răcorire la vreme de vipie sau altminterea pentru grațioasa mascare a șușotelilor amuzante ori a chicotelilor ce punctau uimirea față de o apariție mai puțin convențională.

Că mergeau la teatru și la operetă pentru a admira jocul actorilor sau arpegiile sopranelor și tenorilor sau intrau în librăriile lui Rosetti, George Ioanid sau Ioan Vențel Socec pentru a răsfoi noile volume de pe rafturi, era nevoie, după caz, de lornioane (ce se potriveau și ținutelor purtate la balurile mascate), binocluri (pentru a desluși gesticulația de pe scenă), ochelari cu ramă subțire de argint aurit, de baga sau de ivoriu, ori de vreun pince-nez, precum cel purtat de Cehov.

Dacă gentilomii de demult nu concepeau a merge la club fără bastoanele lor, nici pentru demoazele nu era de închipuit să iasă pe stradă fără umbreluțele lor colorate, ce apărau de soarele puternic al amiezii.

Bijuteriile fine din aur se purtau doar la ocaziuni festive. În schimb, în zilele obișnuite, la o simplă ieșire în oraș sau la o întâlnire cu amicele la Café Français, Kubler sau Frascatti, se etalau bijoux de argint pe care străluceau discret pietre semiprețioase, precum o turmalină neagră sau roz, un cuarț de stâncă, o agată sau un ametist, un calcit, un lapis lazuli sau un obsidian, un malahit sau un aquamarin, o bucățică de jad sau de coral, un turcoaz, granat sau onix, în stil cabochon sau cu fațete tăiate măiestrit pentru a reflecta lumina din interior.

Alcătuind un veritabil „caleidoscope d’une coeur abstrait”, toate acestea se regăsesc în colecțiunile Kerei Calița de la Jariștea Locantă, păstrătoarea bunelor obiceiuri de demult și giranta cutumelor bunelor maniere din vechime. …Un jour, au doux rêveur qui l’aime,/ En train de montrer ses trésors… (Théophile Gautier – Émaux et Camées)