Pavezele Locantei Jariștea

În vremurile cele vechi, căminele aveau drept spirite proteguitoare larii și penații, care vegheau asupra locurilor unde ființau familii și obști.

Jariștea este căminul de suflet al Kerei Calița și, pe firul vremii, povestea Locantei s-a întrețesut cu cea a marilor figuri culturale ce i-au vizitat casa și i-au devenit paveze, girând cu prestigiul lor devenirea unicului cabaret culinar și artistic din Bucurescii Vechi.
Între personagiile tutelare ale Jariștei se prenumără mai cu seamă universitarii Eugen Simion, Nicolae Manolescu și Răzvan Theodorescu, aristocratul de viță nobilă Constantin Bălăceanu-Stolnici și marele causeur Alex Ștefănescu. Cu osebite prilejuri în această aulă a ospitalității, aceștia au întruchipat verva și sagacitatea, cultivând cu mansuetudine dar și cu un copleșitor umor erudiția și spectacolul de idei, de parcă pezevenghii Crai de Curtea Veche ar fi îmbrăcat solemn robele de academicieni. Cine a avut ocaziunea minunată de a-i vedea pe scena Jariștei perorând deopotrivă sapiențial și sulfuros despre corola de minuni a lumii a înțeles cu asupra de măsură de ce, în clipele astrale, cuhnia se poate îngemăna cu biblioteca, iar din „cuțite și pahară” se pot edifica jocurile de cuvinte spumoase ce pot oricând schimba și îmbogăți ordinea Lumii, vorbele de duh covârșind în chip firesc gheridoanele și tipsiile.

Acestui conclav al înțelepților, Jupâneasa a avut cinstea de a-i fi nu doar amfitrioana prețuită, cât și amica de suflet, astfel legând tovărășii perpetue ce nu se măsoară în scurgerea nisipului aurit în clepsidră ci în purpura comuniunii sufletești de dincolo de Timpul profan. Jaristea Locantă rămâne, dincolo de furtunile și nălucirile din calendar, Eliseumul colofoanelor celor mai prețuite incunabule.

Slavă vouă, aleși ai cuvântului și ai înțelepciunii, care cu pas domol și cu fruntea luminată ați călcat pragul lăcașului de tihnă și de bună cuviință! Binecuvântat fie locul unde graiul ales se împletește cu vinul cel bun și unde duhul culturii se aprinde precum o făclie nestinsă! Aici, sub boltă de gând și de poveste, v-ați adunat spre a da slavă frumosului, rostind cuvinte ce nu au pierit în vânt, ci rămas-au aievea ca semne peste vremi. Cinste vouă, truditori ai slovei, purtători în inimi ai comorii neamului ce ați binevoit a o împărtăși cu blândețe și har! Prin voi, magici salahori ai geniului, locul se va fi sfințit, iar clipa se va fi înălțat deasupra vremelniciei. Să dăinuie numele vostru pe acest altar al spiritului, unde sufletul își află răgaz și împlinire!