Etichetă: Kera Calita

„...Ne-am cunoscut vreodată?” 1900 sau 1936? Ani întregi se par ca biete clipe, clipe-ntregi se par ca stive de veacuri, minutele trăgeau la galere neștiind prea bine care era azimutul. Buimac, timpul își pierduse busola, trecătorii își târau meteoric umbrele pe caldarâmul gloduros asemenea unor fantasme desprinse din visele unui fotograf de la Realitatea Ilustrată (…sau L'Indépendance Roumaine?), care uitase prea mult pozele la developat în baia de argint. Era o pălărie de damă cum rar se mai vedeau, o adevărată alcătuire de gust, răbdare și îndrăzneală. Poate și de un pic de nebunie. Borurile, largi și unduite, erau îmbrăcate într-o catifea moale, de culoarea vinului vechi, peste care se vor fi fost așezat, fără grabă, zorzoane felurite, ca niște secrete cusute cu migală. O panglică lată de mătase se încolăcea în jurul calotei, prinsă într-o parte cu o broșă mică, strălucitoare, cu ametist, luată de la buticul La rêverie de Lory, din care pornea un mănunchi de pene subțiri, tremurătoare la cea mai mică adiere. Printre ele se ivea o dantelă fină, aproape nevăzută prin delicatețea ei, dar tocmai de aceea măiestrit pusă de mâna unei modiste cu har. Ici-colo, buticul câte o mărgea prinsă cu fir abia zărit [...]

Măsura lucrurilor și noima obolului la Jariștea Locantă ...S-a dus buhul prin târg cum că la unica locantă ce ține șartul ca-n Bucurescii Vechi nu te poți apropia de tipsii și gheridoane din pricina prețurilor! Cică la Soare te poți uita, dar în partea dreaptă a tablei de materii, ba! Nici pomeneală, nu dați crezare cârtitorilor! Dar să facem puțintică historie. La descălecatul Kerei Calița nu departe de grădina de taină a logofătului Constantin Dudescu, acolo unde azi se nalță cabaretul culinar și artistic nu se afla decât o grădiniță cu un bufet, pe la care se abătea când și când câte un mușteriu rătăcit, ce-și îneca tristețile într-o bărdacă. Dară omul sfințește Locul, nu degeaba cei dintâi purtători de șorț și jiletcă ai Casei roiau la poalele Mitropoliei, nu departe de Mânăstirea Antim! Iar când o strașnică cucoană purcede a se lua în piept cu timpurile, nici nu știi ce se poate întâmpla! Așa se face că, numai în câțiva ani, chiar mai puțin de un lustru, părea că o baghetă magică de solomonăreasă ce se lupta cu nourii a atins curticica îmbrobodită cu buruieni și a prefăcut-o într-o oază voioasă și plină de muzichiie a ospitalității. Jupâneasa nu [...]