Lăsatul secului de brânză proslăvit la Jariștea Locantă

Adam va fi fost izgonit din Rai căci a gustat cu nesaț din cașul dulce al patimei lumești cu sârg împărtășite, jertfind astfel beatitudinea originară.

Ni s-a rânduit canonul postului pentru pregătirea cugetului în așteptarea Sărbătorii Luminoase și pentru a nu repeta și noi păcatul întemeietor. Dar legiuitorii divini au găsit de cuviință ca pohtele să fie înjumătățite în mai multe moduri și faze din treaptă în treaptă.

De aceea, cu încuviințare arhierească, sâmbătă 21 februarie, la orele 18.00, când seara se pogoară blând peste Bucurescii Vechi, Kera Calița își cheamă statornicii amici la cuviincioasa însă gustoasa prăznuire a Lăsatului sec de brânză, căci îngăduința dulcelui de frupt primește dezlegare în călindar.

Preacinstitul separator de brânzeturi, patenta Jupânesei

-sul de burduf frământat cu chimion

-foaie de schweitzer cu boabe de struguri

-brânză ardelenească tocmită cu șuncă afumată

-ruladă dichisită de brânzeturi cu legume

Pactul savuros al împăcării briților cu francii

-vită în stilul Ducelui de Wellington – învingătorul de la Waterloo – gătită în vin licoros de Madeira și unt clarifiat amestecat cu ulei de măsline cu trufe, prinsă apoi într-o mantie de luat și lăsată la arămit la cuptor, servită cu sauté franțuzit de șampinioane tocate fin, un duxelles cu cepșoare dulci, aromatizate la final cu ierburi de gust (mai ales, frunzulițe de cimbru), niște smântână grasă fiind chemată și ea să ajute la împlinirea gustului

Desfătare cu voia Domnului

-porție îmbietoare de brânză dulce cu sultanine umezite în vutci dulci

Lămuriri cultice și pricesne profane

-Kera Calița lămurește convivii de ce, după ce s-au înfruptat din pomul cunoașterii Binelui și Răului, Adam și Eva au fost izgoniți din Rai, la poarta Edenului fiind postat marțial un heruvim cu sabie de foc anume să le împiedice revenirea

– Taraful Crailor de Curtea Veche și neasemuitele pricesne profane din strune și alămuri, care fac fala liturghiilor de cabaret

-Hrisanta, Fatima Gitană, și vocea ei cu miros de fum și uliță veche, tivind cu dulce meșteșug jelania scripcarilor

-Leonard, trubadurul de Locantă, își poartă cântecele ca pe niște epistole de liubov prohibit: cu respect, cu dor, cu melancolie

Socoteala zarafului

– cambie în valoare de 150 de napoleoni sau 150 de lei noi

Rezervațiunea la prăznuire

-se face sunând conform habitudinii la unul dintre numerele de telefon atât de bine cunoscute: 0721 961 936 / 0775 609 233 / 0770 948 868

…Unele dimineți de fine de Făurar nu se supun deloc asprimii ultimei zbateri a iernii. Bucureștii miroseau a cafea proaspăt râșnită și a speranțe neînsemnate, iar domnul Nae Protopopescu, băcan vestit de pe Podul Calicilor, tăia cu grijă o bucată de telemea macedoneană untoasă. O făcea cu migală, ca pe un lucru de preț, căci brânza bună, zicea el, nu se grăbește niciodată. Fredona încetișor o stanță a lui Jean Moscopol, când în prag apăru domnișoara Elvira, cu o pălărioară cochetă de sub care se ițea o privire curioasă. Ceru doar o jumătate de ocă, căci  mai mult nu-și permitea din modestul ei salar la școala de fete, dar Nae, cu un zâmbet șugubăț, îi dădu o felie în plus, „din partea casei, pentru gustul de neuitat”. Elvira mușcă, zâmbi și, fără să-și dea seama, în clipa aceea se legă ceva mai trainic decât o cumpărătură pauperă: o obișnuință. O dată la câteva zile, institutoarea Elvira se întorcea „după brânza aceea bună”, iar Nae o aștepta, tot mai atent la felul cum își așază mănușile, cum râde, cum sporovăiește despre ce mai e nou prin lume. Între tejghea și cântar se nășteau vorbe mărunte, apoi gânduri, apoi tăceri care spuneau mai mult decât vorbele. După o vreme, băcanul și-a făcut curaj, i-a pus pe hârtie o felie cu mult mai mare decât i se ceruse și, cu glas potolit, i-a dat de înțeles nostimei cuconițe că unele iubiri pot începe și așa: cu o bucată de brânză bună și cu dorința de a o împărți. Roșind, Elvira nu a răspuns nimic, dar a doua zi a venit cu o jimblă caldă de la brutăria din colț. Așa se făcu că, într-o urbe cu farmec desuet, otomobile gâfâind pe caldarâm, vânzători de gazete cu petice pe turul pantalonilor și chivuțe cu suflet mare, dragostea se născu nu din declarații aprinse, ci dintr-un gest mărunt, curat și cuviincios — cum se cuvine lucrurilor care țin o viață.