Îmi dau sufletul pentru o porție de cașcaval la capac!
„Îmi dau sufletul pentru o porție de cașcaval la capac!” A fost odată... -În Bucurescii cârciumioarelor cochete ascunse pe stradele lăturalnice pavate cu piatră cubică, patimile culinare nu erau întotdeauna diriguite de aspirațiunea spre finețuri franțuzești, cum ar fi un bloc de foie gras sau – pour la bonne bouche – o porție de crème brûlée, peste care va fi fost picurat niște licoros de Sauternes... -Ce bine le zici, maître! Ești un vrai connaisseur! Cu ce voiești să mă răsfeți astăzi? Ard de nerăbdare... Pohticioasa madame Levaditis, pentru care eleganța însemna să nu iasă niciodată în urbe fară mănuși de crêpe de Chine, voaletă și lorgnon, nu părea să fie deloc dezamăgită că, în loc de caviar de Aquitania pe pat de gheață și o și o flûte à champagne Perrier-Jouet, i se pregătea, poate, ceva, fără doar și poate, neoaș rumânesc. -Cu permisiunea Dumneavoastră, nimic sofisticat! Dar, dacă îmi permiteți expresiunea, o să vă lingeți pe degete, parole d'honneur! Quelque chose que j'ai découvert ici... -Nu mă mai fierbe atâta la bain-marie! Spune-mi, rogu-te, cu ce mă ispitești? Le vieux restaurateur nu se putu reține de la un zâmbet larg: -Eh, bien, pour aujourd'hui, nous avons... cașcaval la capac! [...]
Continue Reading ...
