Biruința Sfântului Gheorghe asupra balaurilor din pântecele mirenilor

În plină primăvară pastorală, se risipește pe deplin foametea, căci pământul se deschide spre rodire, iar omul se îndestulează deopotrivă din darurile firii și ale naturii, Sfântul Gheorghe vestind biruința asupra balaurilor din pântecele dreptcredincioșilor.

Kera Calița vă pohtește la acest osebit praznic, ce se va ține la Jariștea Locantă joi, 23 April, de la ceasurile șase ale serii (18.00), așa cum se cuvine la o asemenea sărbătoare.

Tipsie cu bunătățuri

-terină de bibilică în aspic, patenta Casei, carnea, fragedă și bine potrivită, rulată cu meșteșug, îmbrățișând înlăuntru verdețuri și mirodenii alese

-rulou de schweitzer cu ananas, ciuruiturile brânzetului helvet fiind umplute cu inimi aromate de fruct tropical

-drob de berbecuț din cărniță rozalie tocată cu răbdare, ce se amestecă tihnit cu verdețuri proaspete – basilicum, mărar și cepșoară – iar ouăle leagă apoi totul într-un miez rumenit domol la cuptor

-babic tradițional din sârbăria buzoiană, cu alese miroasne (piper negru, boia dulce și iute, coriandru), afumat cu rumeguș de fag

-ghiudem tătăresc de la Medgidia, din mușchi de vită și ciozvârtă de oaie cu șapte mirodenii, ienibaharul fiind râșnit după rețept

-tarama din icre de crăpoaică salontă, ce se desfac între degete ca nisipul cald al Dunării, amestecate cu unt proaspăt, un strop de sare și zeamă de limone, așezându-se ca un velur bogat, cu aromă de japșă

-măsline untoase de Koroneiki

-trufandale din grădinile de pe cociocul Snagovului

Podobnic ospăț de zile mari

-cotlet de porc florentin cu piureu de spanac și cuvertură de parmezan, adaosit de o moviliță de cartofi la cuptor și murături dintr-o putină vrăjită

Abur dulce din foi

-plăcintă cu brânză dulce mătăsoasă presărată cu stafide sultanine bete de muzică, amor și cognac XO

În căutarea parabolei, pe valuri de muzichiie

-Kera Calița vorbește cu har despre zugrăvirea iconică a luptei Sfântului Gheorghe cu jivina, care nu este numai fiară cu coarne și solzi, ci poartă în ea foamea, teama și răul ascuns în oameni și în lume

-Taraful Crailor de Curtea Veche țese covor de sunete pe podeaua locantei, unde pașii și bătăile inimii se potrivesc de minune cu ritmul strunelor și alămurilor

-Hrisanta, Fatima Gitană, face o mărturisire despre iubirile ascunse în lumina tremurătoare de felinar a mahalalei de odinioară

-Leonard, truverul Locantei, cântă cu glasul său de aur, iar fiecare notă e ca o mână întinsă și un zâmbet nevăzut, care tresaltă prin aer și ajunge la inimile celor adunați la refenea

Tain de desfătare

– 150 de icusari sau 150 de lei noi

Bine rânduita rezervațiune

-se face din vreme la unul dintre numerele de telefon cunoscute amicilor Locantei: 0721 961 936 / 0775 609 233 / 0770 948 868

Ce seară feerică la locanta aflată la doi pași de Mânăstirea Antim și de grădina lui Dudescu! O seamă de oameni de vază se adunaseră la masă, iar mirosul bucatelor aduse din cuhnie – între care drobul de berbecuț, plăcintele cu brânză și ruladele aromate – se amesteca cu parfumul vinului și cu aerul dulce al primăverii. Taraful începuse să cânte domol, chemând la joc și contrabasul bătând ritmul inimilor. Oamenii se așezaseră la masă, râdeau și povesteau snoave felurite, când, deodată, dizeuza de mahala luminată păși în mijlocul încăperii. Cu voce de inimă albastră, cântă o romanță rară, tânguitoare, care făcu ca lumea să uite de vremea trecătoare. Chemarea la dans nu mai era doar o invitație: era o vrajă blândă, urnind pașii tuturor.

Dintr-un colț, socaciul și alaiul de ospătari aduseră tipsiile pe care se găsea o ruladă de schweitzer cu ananas, aurită, parfumând întreaga încăpere, urmată de o tarama din icre de crăpoaică dunăreană, bașca rotogoale de ghiudem și felioare de babic, însoțite de măsline Koroneiki și trufandale dintr-o grădină din cociocul Snagovului. Oamenii gustară, râseră și se veseliră, dar nu se mirară deloc de belșugul ospățului ca pentru dregători cantacuzini veliți și domnițe fanariote cu bâzdâc.

Când zaiafetul era în toi, toate luminile s-au stins pe neașteptate, iară comilitonii au rămas pe întuneric preț de câteva minute bune. Numai într-o firidă încă mai lumina ușor un opaiț. Acolo, părea că un boier coborât din stampe, cu caftan împodobite cu fire de aur și argint, giubea blănită cu samur și calpac cu bordură de pietre scumpe, legumea și el tacticos de pe un talger. Pe un colț al mesei, se vedeau o pană de gâscă, o călimară de argint și o foaie de pergament de mătase. Toți își dădeau coate și îl priveau cu gura căscată, neînțelegând cine e și de unde vine.

Când luminile s-au aprins la loc, personagiul dispăruse în eter. Pe dată s-au pornit zvonurile: fusese doar o nălucire apărută la ora înaintată? o stafie a unor vremuri revolute? un actor anume plătit de jupâneasă ca să pohtească lumea la visare?

Doar un slujbaș de la Arhivele Centrale, aflat și el la praznic, putea să jure că se prea poate să fi fost însuși Ianache cel Tânăr, fecior al marelui ban Văcărescu și nepotul sfetnicului brâncovenesc schingiuit la Stambul dimpreună cu Altân Bey și feciorii săi, iar după mamă strănepot al cronicarului Neculce.

Însă cine putea băga în foc pentru asta?!?