Repaos în miezul verii la Jariștea Locantă

Nu se află pe lume dulceață a muncii mai presus de hodină – a spus cândva înțeleptul pe când ștergea cu o năframă picurii de sudoare de pe fruntea unui om ostenit de truda zilei…

De la Anul Nou încoace, la Jariștea Bucurescilor Vechi sarabanda a dăinuit continuu și mosafirii s-au perindat seară de seară, adesea și la ceasurile amiezii, astfel încât iureșul din cuhnie și baletul ospătarilor nu a contenit nicio clipă. Dar, iată, Kera Calița a emis ca în fiecare an edictul și a poruncit armiei sale de ostași ai ospitalității ca, la cumpăna verii între Cuptor și Gustar, pe 14 ale lui Iulie, să se pună lacătul pe ușa din față a Locantei, urmând ca zăvorul să fie sfărâmat pe 21 August.

Însă aceasta nu înseamnă că roboteala va fi curmată, ci doar că ea va căpăta înțelesuri noi. Bunăoară, Jupâneasa își va petrece destule zile scotocind prin anticariate și biblioteci de taină pentru a afla alte și alte vechi bucoavne cu filele îngălbenite de trecerea vremii, din care va scoate rețepturi pline de sațiu, asupra cărora urmează a se sfătui cu baș-bucătării, dar și historii din trecut cu felurite arome, ce le va împărtăși în toamnă comilitonilor.

Dar Cucoana va sta cu ochii și pe tot ce se petrece în stabiliment, căci aici nimeni nu încetează a trebălui, iar odihna nu însemnează în niciun fel lenevie în lunga vară fierbinte. Fiece pièce de collection – și, ohoho, sunt atâtea în acest museion al gustului desăvârșit! – este luată la mână, polisată și dichisită încât nici cel mai mic firișor de praf să nu-și afle locul, iar, fără a-i pieri patina, coloarea să fie și mai vibrantă. Aidoma, și argintăria, tacâmurile, tipsiile și talgerele sunt frecate, ca-n vremurile de altădată, cu pastă de bicarbonat botezată cu un strop de zeamă de limone, apoi sunt lustruite cu piele de căprioară pentru a luci orbitor. Nu sunt uitate nici porțelanurile, majolica, carafele, bolurile, paharele și restul sticlăriei, ce sunt clătite cu oțet de trandafiri și șterse apoi ușurel cu batiste de mătase. Iar, în cuhnie, oalele, tigăile, tingirile și tablalele primesc asaltul tandru dar lipsit de menajamente al cenușii și nisipului diamantin de râu, pentru a-și câștiga dreptul la o nouă strălucire.

Și pereții, absidele și coloanele din Locantă se întâlnesc cu varul plin de prospețime, nefiind uitată nici cea mai neînsemnată nișă, în vreme ce parchetul este lustruit cu grijă folosind ceară albă de albine, iar tapiseriile sunt mângâiate cu o perie moale din păr de Lipițan.

Lăutarii de viță nobilă din vestitul Taraf al Crailor de Curtea Veche își continuă, la rându-le, repetițiile, starostele Chiriac Haralamb chemându-i pe muzicanți la nenumărate procitanii, pentru ca Euterpe și Terpsihora să fie mereu slujite așa cum se cuvine în cabaretul culinar și artistic. Estimp, Hrisanta, Fatima Gitană, consultă cu sfătoșenie arhivele cu știme ale mahalalelor luminate, iar Leonard, truverul Locantei, își alcătuiește noi potpuriuri de lieduri vrăjite din lumea largă.

…Și, când toate aceste strădanii fi-vor duse la bun sfârșit, pe 21 August, la primul ceas al serii, Kera Calița își va potrivi pe creștet o nouă pălărie debordând de fantazie și va suna din clopoțelul său vrăjit, vestind că Locanta este împodobită de sărbătoare, livrelele personalului sunt parfumate discret, focul duduie în cuhnie, butiilor li s-a dat cep, alămurile și strunele tarafului așteaptă cu nerăbdare să fie ciocănite și ciupite cu har, iar ușa Jariștei va fi din nou larg deschisă pentru zaiafeturile autumnale!