Praznicul împărătesc de ziua Sfinților Constantin și Elena, cei întocmai cu Apostolii

De ziua luminoasă a Sfinților Împărați Constantin și Elena – „cei întocmai cu Apostolii” – când slăvim pildele lor din vechime cu semnul Crucii în minte, se cuvine ca joi, 21 Mai, de la ceasurile șase ale amiezii (18.00), îmbogățiți sufletește și cu inima deschisă întâmpinați de Jupâneasă, ne vom așeza la masă pentru praznicul împărătesc.

Bunătățurile creștinești ecumenice

-salată boeuf ca la mama ei, dreasă cu migală din cuțit, cu rasol fiert până ce cărnetul a căzut de pe os, legume mărunțite cu artă, cartofi fierți în coajă și mayonnaise dichisită din ouă de țară

-aspic franțuzit de curcan cu boabe de porumb dulce, cu gelatină naturelle din gâturi, aripi și ciocănele

-pere Conference umplute cu brânză franțuzească picurată cu o linguriță de miere de salcâm, bașca un strop de reducție de balsamico

-ruladă robustă de găină cu boia dulce plină de arome de fum, perfectă pentru a fi tăiată în felii subțiri care să stea mândre pe un platou, lângă o lingură de hrean

Cuviincioasă îndestulare patrirhlă

-cinstitul cotlet de porc botezat cu un cub de unt înmuiat cu un cățel de usturoi și înmirosnat cu o crenguță de cimbru, lângă care tronează fudule trei sarmale în foi de viță aidoma a trei ursitoare ale bunăstării pântecelui, de pe tipsie nelipsind micul vulcan de mămăligă cu moț de ardei iute roșu

Dulce psihi mu

– clătite pufoase tipărite cu dulceață de casă dintr-o chesea de taină ascunsă de Cocoana cea Bună în sipetul plin de comori al cămării sale

Parapon de cabaret culinary și artistic

-Kera Calița a cercetat hronicele sacre, deopotrivă cu tractatele de historie, și vă aduce poveștile minunate ale acestor mari chezași ai credinței – Constantin și Elena

-Taraful Crailor de Curtea Veche, într-o revărsare de isonuri vrăjite, împletind imnele de slavă cu cântările de lume, care fac inimile să tresalte unduitor

-Hrisanta, Fatima Gitană, lămurește cum și de ce noile isonuri prelinse din gramofoane nu înseamnă deloc trecerea în uitare a cântecelor de lume, ba chiar dimpotrivă

– Leonard, truverul Locantei, durează o punte de cleștar spre felurite canțonete și melosuri ce îmbie la dănțuială ca la nunta din Canaa Galileii

Tain de praznic luminos

– 150 de dubloni din sipetul tainic sau 150 de lei noi

Cuvenita rezervațiune

-se face din timp, cu firească îndreptățire, la unul dintre numerele de telefon cunoscute amicilor Locantei: 0721 961 936 / 0775 609 233 / 0770 948 868

Ademenirea unei jupânițe

Încurcate mai sunt căile liubovului mai cu seamă când ițele amorului sunt trecute nu prin gherghef ci prin tipsiile din cuhnie!

…Orișice june vântură-lume musai va să știe cum că taina ademenirii unei jupânițe nu stă doar în prețul blănurilor ori în lucirea giuvaericalelor, ci și, adesea, în meșteșugul cu care știi a-i preface foamea în dor. De vrei să-i robești inima prin pântece, cată să urmezi această rânduială veche, ca de la logofăt cetită.

Mai întâi, primenește-ți mescioara și așterne pe ea o ștergară de in albit în rouă, căci ochiul vrea podoabă înainte ca gura să cunoască gustul. Aprinde sfeșnicele, dar nu cât să orbești, ci cât să pară că umbrele joacă hora pe păreți, ascunzând faptele ce vor veni.

Nu începe cu bucate grele, căci somnul e vrăjmașul patimii. Mai bine, pune-i, bunăoară, înainte o pară poșată în vin roșu. Spune-i că e inima unui pictor ce s-a topit de dor, prefăcută în dulce izbăvire. Aroma scorțișoarei o va zăpăci, iar culoarea rubinie a vinului îi va aprinde obrajii fără ca ea să prindă de veste.

Apoi, dând probă de tărie bărbătească, adu un cotlet de porc, dar nu unul uscat ca vreascul, ci unul fraged, scăldat în unt întemeiat cu miroasne, de se desface sub privire. Când îi vei pune în blid carnea rumenită, spune-i că e pregătită cu răbdarea cu care un străjer așteaptă crăpatul de ziuă. Fumul ce străjuiește cărnetul adăpostit la jăratec să-i amintească de focurile din munți și de adăpostul brațelor tale.

Toarnă-i în cupă un vin vechi, negru ca păcatul și tare ca jurământul. Nu lăsa cupa să se golească, dar nici n-o grăbi. Vorba să-ți fie domoală, ca mierea ce curge din fagure. Pomenește-i despre noima tabloului de pe mur, cel fără de ace la ceas, și șoptește-i la ureche: „ Psihi Mu, la masa mea, timpul a stat în loc ca să te pot privi îndeajuns!”.

Iar de va gusta și din aspicul cel străveziu, va vedea în el oglinda propriului chip și se va minuna de migala ta. Atunci, lasă bucatele deoparte și cată-I cu strășnicie în ochi! Dacă a pus, pe data, furșeta jos și te privește de parcă ai fi singurul om de sub Soare, înseamnă că meșteșugul tău a rodit mulțămitor. Căci nu mâncarea o va ademeni de tot, ci faptul că ai pus în fiecare cubuleț de salată boeuf și în fiecare strop de sos o fărâmă din viața ta, doar ca să-i furi un zâmbet…